luni, 26 iulie 2010

Transiberian journey - primele impresii


Trenul nostru cica merge pana la Vladivostok - data viitoare!


Buuun, dupa ce provodnitul (de data aceasta era un barbat) ne-a verificat biletele si pasapoartele, pasim in universul ce ne va gazdui pentru urmatoarele 4 zile…In mare stiam la ce sa ma astept…de, era clasa a treia, 54 de suflete intr-un vagon un pic mai lat decat cele ale CFR-ului nostru…Si intram cu doamne ajuta inainte. Paturi pe stanga si pe dreapta, o caldura de nedescris (desi era ora 12 noaptea) plus o agitatie haotica asa, caci fiecare era cu bagajele in spinare si-si cauta locul…Dar, cel mai cel a fost mirosul izbitor de…oaie. Da! Venind de afara in vagonul asta gol cel mai puternic am simtit nu caldura, ci acest miros, care mai tarziu a disparut…sau poate ca noi ne-am obisnuit cu el...

Ce ganduri mi-au trecut atunci prin minte nici nu va inchipuiti…ce caut eu acolo, in gramada aia de oameni, de ce n-am ales sa stau linistita la kupe (cuseta cu 4 locuri) sau oare vom iesi intregi de aici dupa 4 zile? Eh, oricum, platskartny am vrut, platskartny am primit…imi tot repetam in gand in timp ce radeam cu totii de haz de necaz..Si cum vagonul nu parea a fi suficient de plin, oamenii tot veneau si nu se mai opreau..intr-un final se face ora plecarii, ne-am gasit locurile, ne aranjasem cat de cat bagajele si stateam in fund pe banchete (paturile de jos). Am vazut sus ca ar fi niste saltele rulate, dar era atat de cald incat nici nu ma gandeam sa le pun pe pat…In separeul nostru, caruia ulterior am ajuns sa-i spunem apartament, mai era un loc (unul din cele de sus) al unui tanar rus. Am intrat in vorba cu el si ne-a mai luminat. Cica sa asteptam cuminti pana vine provodnitul sa ne ia copia de bilete, sa veifice pasapoartele si sa ne dea ceva…nu am inteles noi exact ce, caci Kostea nu vorbea engleza bine, dar speram la niste cearceafuri curate.

L-am intrebat pe Kostea daca sunt sanse sa nu fie plin vagonul…poate vom avea si noi aer la noapte…dar mi-a spus ca el a cumparat ultimul bilet in acest tren..Mi-am amintit acum ca m-a rugat cineva sa intreb cand ajung in Moscova daca mai sunt bilete la tren…ei bine, raspunsul este nu...Kostea il cumparase pe ultimul, cu trei zile inainte de plecare…

Colac peste pupaza, noi avem si apartamentul unde geamul nu se deschidea (din trei in trei locurile geamurile la vagon erau intregi)…asta da aventura ma gandeam…4 zile intr-o caldura de nesuportat, la aer conditionat nu mai visam de mult, inghesuiti (bagajele stateau momentan cu noi pe banchete ca nu ne dezmeticisem) si cu fel si fel de mirosuri imbiindu-ne simturile…Intr-un final ne sosesc si asternuturile, uraaaaaa..ne dau chiar si prosoape curate si ne organizam si noi un pic..ne punem bagajele si rezerva de apa (am cumparat vreo 27 de litri de lichide caci nu stiam ce va urma) sub paturile de jos, ne luam pernele de pe cele de sus si ne facem paturile, caci lumea din jurul nostru parea ca are lectia invatata.

Era déjà ora 1 noaptea si luminile au fost stinse. Acum cu fiecare in patul lui parea sa fie mai mult loc si aerul a devenit chiar respirabil dupa ce trenul s-a pus in miscare..am adormit oarecum impacata ca a doua zi va fi mai bine. Si a fost :) Iar la finalul celor 4 zile mai mai ca nu-mi venea sa plec cand auzeam...Mirona?


Cam asa arata platskartny - va place, nu va place?


Eu a doua zi de dimineata in patul de deasupra, luandu-mi micul dejun

8 comentarii:

  1. da vodka unde e ? O vodka dimineata taie greata !

    RăspundețiȘtergere
  2. Vodka a fost in zilele urmatoare in padure..ca sa ne incalzim dupa o zi intreaga cand am vaslit pe ploaie..;))

    RăspundețiȘtergere
  3. Bravo! asta iti doreai...

    RăspundețiȘtergere
  4. eu te intrebasem de biletele pt transsib, daca mai gasesti si cu 3 zile inainte, e destul de ok. paturile par cam inghesuite, ati dat de multe ori cu capu' in patul de sus?

    RăspundețiȘtergere
  5. Pare inghesuit la prima vedere, insa cu timpul te obisnuiesti :D Iar cu capul de patul de sus dai doar daca stai sus...cel de jos este chiar ok!

    RăspundețiȘtergere
  6. Călătoriile astea cu trenul m-au fascinat dintotdeauna...am multe planuri, bani mai trebuie să fie. Mai ştii cât te-a dus tot drumul de la Bucureşti la Ulan Bator? Aproximativ măcar. Mersi frumos.

    RăspundețiȘtergere
  7. @Dudian am toate biletele de tren pastrate :)

    In total am dat 350 de euro, dar de la Moscova la Irkutks am avut la clasa a treia si de la Irkutsk la Ulan Baataar am avut niste combinatii de microbuze :)

    RăspundețiȘtergere