miercuri, 28 iulie 2010

Viata intre doua gari - part 2

Dupa Yekaterinburg, trenul a oprit in Tobolsk…de pe fereastra trenului, toate orasele Siberiei seamana intre ele: gara, blocuri in stil comuist si cateva fabrici la orizont. Dar din Tobolsk mi-am luat mancare calda de la niste doamne de pe peron. De vreo zi tot aveam pofta de carne..dupa atata supa instant, pateu si chestii de rontait, avram nevoie de ceva carne. Cobor sa inspectez peronul (cum faceam ka fiecare statie mai mare) si observ niste caserole cu pui si cartofi la cuptor..un deliciu. Intreb cat costa, 100 Ruble si-mi procur una!

Pofta mare!

Preturile din magazinele de pe peron sunt foarte mari, in comparatie cu cele din Moscova spre exemplu. Kostea ne-a spus sa nu cumparam prea multe de la acele magazine, ci mai degraba de la provodnitsa, care intr-adevar avea preturi mai bune.

Remember Kostea? Ei, in locul acelui baiat cu plete blonde (a ratat tunsul in ultima zi caci a dormit prea mult) si ochii abastrii s-a urcat un nene cu barba, si el blond, dar data asta cu ochii incetosati. Avea prietenii in alt vagon, prieteni cu care a baut probabil pana la lasarea noptii, caci in patul de vis a vis de mine a venit doar sa doarma, pardon, sa sforaie! Pana acum fusesm binecuvantati cu vecini civilizati, care nu degajau fel si fel de mirosuri si care, spre surprinderea mea, nu au baut..Eh, am zis asta e acum, vom experimenta si cu astfel de vecini..

Se facu noapte si apare si dansul in vagonul nostru..din privirea lui mi-am cam dat seama ca bause, dar am zis ca na, sta omul atata timp pe tren, se mai intampla..O amica vine si-i face patul, il pupa pe obraz si ni-l lasa noua..In incercarea lui de a se urca in patul de sus, imi varsa in pat niste apa din sticla lui, insa pana la urma reuseste. Nu-i nimic, macar se culca…dar unde mai pui ca a inceput sa si sforaie..Deh, conditii de clasa a treia…si tocmai cand incepuse sa-mi placa la vagonul deschis!

Si ar mai fi fost ceva daca la un moment dat nu ar fi inceput sa verse..dar s-a intamplat si asta..Degeaba a tras provodnitsul de el, ca nu a reusit sa-l trezeasca, dar macar i-a ridicat piedica de la pat ca sa nu cada peste noi (paturile de sus sunt inghesuite, iar el dupa cum v-am spus era destul de mare..).

Putem spune ca acum nu ne mai sperie nimic…intre timp am mai mers o noapte cu trenul la platskartny si totul a decurs ok.

Ce se mai intampla prin tren? Ei bine, in fiecare zi am vazut ca provodnitsa vine si spala pe jos in vagon, pe urma pe seara se spala si toaletele..si chiar spala bine, freaca sa ia toata mizeria adunata de peste zi. Nu stiu daca asa se intampla la toate trenurile, sau doar provodnitsei noastre ii placea sa fie curat – caci la fiecare statie, cand trebuia sa deschisa usa vagonul catre peron, venea tacticos cu o carpa si stergea intai bara dreapta, cobora o treapta, si pe urma stergea si o bara din partea stanga…Oricum, trenul este pastrat destul de curat.

La capatul vagonului, in fiecare parte, exista un sac mare de gunoi, in care se arunca toate cele, iar cand trenul ajunge in statiile acelea mari, sacul este golit. Tot la capatul vagonului exista si prize..in unele locuri sunt cate doua prize, in altele doar una. Vagonul nostru nu avea prize functionale..dar te poti duce sa incarci de la alte prize.

Orarul trenului la cap de vagon

Prin tren nu prea am intalnit multi turisti..de fapt in vagonul nostru nu mai era niciun turist, asa cum ne-am fi asteptat la inceputul acestei calatorii..Din cate am observant, la clasa a treia circula rusul de rand, sunt familii cu copii mici, oameni care se duc sa-si viziteze rudele din orasele indepartate ale Siberiei si in general tineri. Am vazut destui tineri la clasa a treia.

In noaptea cu incidentul acela neplacut a venit la noi o doamna si ne-a intrebat in engleza daca poate sa ne ajute (noi nu prea ne intelegeam cu provodnitsul sa-i cerem niste asternuturi curate). Era profesoara de limba engleza in Ulan Ude si tocmai se intorcea acasa cu elevii dintr-o calatorie cu trenul si autobuzul prin Europa. Si fusesera asa pana in Olanda..Copiii aveau in jur de 14-15 ani, insa nu prea vorbeau engleza …

Am profitat de aceasta profesoara de limba engleza si am rugat-o sa ne scrie pe o foaie in chirilice ca vrem sa cumparam 3 bilete de tren, la clasa a treia, de la Irkutsk la Ulan Ude, in data cutare…bucata de hartie care mai tarziu ne-a ajutat sa cumparam aceste bilete..Tot citind prin ghid ca ar mai fi o posibilitate de a ajunge mai ieftin in Ulan Batar (tren+autobus) si stiind si de acasa de la cineva ca se poate iesi mai ieftin, am intrebat-o si pe dansa daca stie vreun autobuz din Ulan Ude..Ne-a confirmat ca exista unul, dar nu stia prea mare lucru…insa era suficient. Ne-a spus de asemenea ca o sa iesim si mult mai ieftin. De aceea este bine sa mai schimbi o vorba cu lumea de pe tren!

In ultima zi nu-mi mai venea sa plec…in Yekaterinburg s-a urcat o fetita cu bunicii ei. Doua paturi mai incolo mai era inca una si tot se jucau impreuna. Dupa o zi in care nu am schimbat niciun cuvant si cand tocmai epuizasem vorbitorii de limba engleza din vagon, incep sa-mi exersez rusa (traiasca ghidul LP!): le intreb cum le cheama. Nu inteleg din prima, insa intr-n final, dupa ce se hlizesc una la alta imi spun: Iulia si Lara. Lara stia cateva cuvinte in engleza, insa era mai timida si-I spunea cuvintele la ureche Iuliei, care ni l spunea noua si incepea sa rada. Iulia nu avea stare de niciun fel. Se catara pe barile de la paturile de sus, se legana prin vagon..nu statea locului un pic. Ne-am conversant noi prin semne si prin scris, am aflat ca au 8 ani amandoua si ca una mergea la Baikal si cealala la Vladivovstok, iar in ultima zi incepuse sa ma strige “Mirona” prin vagon. La final, inainte sa coboram m-a strans in brate si ne-a cerut sa-i scriem pe o foaie adresele noastre (de acasa), data nasterii si sa ne semnam…vroia un autograf! Mi-a placut tare mult de aceasta fata simpatica.

Iulia

Si dupa aproape 4 zile de stat in tren, la orizont ni se arata gara Irkutsk. Coboram, ora Moscovei era 3 PM, in timp ce ora locala 8 PM. Acum aflam pe pielea noastra cum este sa rasucesti fusele orare...

Aici am coborat - Irkutsk train station

Salutari din Irkutsk!

3 comentarii:

  1. Mi-a placut povestirea ta. Mi-a adus aminte de aceeasi patanie cand, fara sa stiu chineza, m-am jucat o seara intreaga cu o fetita intr-un tren din China. Drum bun si astept sa mai scrii!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu cred ca ai coborat la TOBOLSK. Acest oras e cu totul in alta parte si nu pe trassiberian. Poate ai vrut sa scrii TOMSK

    RăspundețiȘtergere
  3. Adevarat! Nu este vorba de TOBOLSK. Nu stiu ce s-a intamplat de nu s-au publicat si pozele cu Iulia si restul..

    Voi reveni din civilizatie :D

    RăspundețiȘtergere