vineri, 30 iulie 2010

Rafting in Siberia

Buun, la 8 jumate dimineata ne trezim cu ghizii la usa hostelului: Dima, un tanar pe la 24 de ani, am aflat mai tarziu, caci initial nu-i dadeam asa putin - si Dasha, o tipa la 28 de ani, soferita unei dubite japoneze cu volanul pe dreapta...Baikal Adventure este o companie micuta din Irktusk, care organizeaza fel si fel de tururi..la cerere pot face tururi personalizate, iar Dima, tipul care a fost cu noi la rafting era super de treaba.


Se ridica ceata de deasupra lacului - prima oprire pentru pranz

Afara era soare si frumos, doar urma un tur de rafting de 3 zile..Dupa ce am mers in jur de 150 km pe un drum ce traversa padurea siberiana, am facut un popas pentru masa si apoi am continuat inca vreo 30 de km pe un drum secundar, pentru a ajunge la malurile raului Irkutsk pe care vom naviga vreo 3 zile.



Nu, nu astea sunt barcile cu care vom merge pe raul Irkutsk 3 zile


Cand ajungem la locul cu pricina, incepem si pregatim barca, ne bagam bagajele in saci de plastic pentru a nu ni se uda toate cele, ne punem vestele de salvare pe noi si pornim la drum. Pe Dasha am lasat-o la masina, caci ea nu venea cu noi..pentru urmatoarele trei zile aveam sa ne deplasam 100 km cu o barca, sa dormim in doua corturi si sa mancam ce ne prepara Dima.


Si barca noastra






Fauna locala

In prima zi a fost soare, mult soare..ne-am si bronzat cu urme de la vesta. La inceput Dima ne-a facut un scurt instructaj: nahot inseamna vasliti inainte, iar tabani vasliti inapoi. El avea deasemenea si o harta in care avea marcate portiunile dificile...portiuni in care apa curge repde, se formeaza valuri si este posibil sa ne rasturnam. Inainte de a ne urca in barca il intreb daca s-a rasturnat vreodata, doar asa sa stiu si eu, caci pusesem aparatul foto la suprafata sacului si aveam in bagaje pasapoartele ;)) Imi spune ca nu..slava domnului.

La inceput pornim usor pe rau, apa este linsitita, mai schimbam cate o vorba, aflam ca Dima nu face lucrul asta tot timpul, ci care si o slujba normala: "base data analyst" ne spune el. I-ar fi palcut sa fie ghid tot timpul, dar nu sunt turisti in permanenta, iar cel care detine compania mai apeleaza din cand in cand la serviciile lui, caci se cunosc de demult.

Si la orizont se vede primul punct periculos...auzim nahot si toata lumea trece la vasle. Luam ceva apa in barca, ne uda si pe noi, dar suntem fericiti ca am simtit pentru prima data ceva adrenalina. Mai trece ceva timp si il intreb pe Dima cum este cand ploua? Ca mi se pare tare dificil sa faci rafting pe ploaie...si-mi spune ca nu ai ce face, decat sa vaslesti mai repede, ca sa ajungi la destinatie...Parca am avut gura aurita, caci a doua zi aveam as aflam pe pielea noastra cum e.

Prima zi am terminat-o uzi pana la piele, caci asa este la rafting..am mai luat cateva valuri in plin, apa in barca, dar nu ne-am rasturnat..totul a fost ok, cand pe seara am gasit un loc de campare langa un rau secundar (din care sa ne aprovizionam cu apa) si Dima a facut focul pentru a ne pregati masa si a ne usca hainele. Am pus corturile, am scos Vodka, am baut cateva guri ca sa ne incalzim si am stat la taclale pana pe la 12 noaptea...

A doua zi de dimineata ne-am trezit pe ploaie, si ce ploaie, caci toata noaptea o auzisem pic pic..pe folia cortului. Imi zic ca nu se poate..ce ghinion pe noi, dar lasa, poate se opreste. Dima se trezise inaintea noastra, facuse focul, aveam ceai cald, niste cereale cu apa fierbinte...era pregatit cu de toate pentru noi. N-as fi crezut ca in sacii aia portocalii avea atata mancare..ne-a rasfatat ;))

Si pornim la vale. Vaslim pe ploaie, trecem prin zonele periculoase, ne udam, dar nu mai conta, caci in apa sau in barca era la fel ;)) In zonele in care pluteam incepeam sa cant.."Soare soare iti dau / Sau pielea ti-e ruda cu luna / Pe stanci te sarut daca vrei / Sau in apa mi-e totuna" Da..in barca sau in apa ne era totuna...eram uzi pana la piele, chiar daca aveam pe noi pelerinele de ploaie...plua intr-una, nu se mai oprea si noi vasleam...Am hotarat de comun acord cu ghidul sa nu mai oprim de pranz, a luam repede o gustare uscata si sa pornim la drum, pentru a ne opri mai repede seara si sa ne uscam hainele.

Si mai vaslim noi ce mai vaslim, mai luam inca cateva puncte periculoase...da data asta apa ni se parea mai calda decat ieri (de, ieri era soare afara, azi ploua) si parca impactul nu mai era la fel de..brutal :)) Nu mai conta, oricum eram uzi..

Spre seara am inceput sa cautam un loc de camapre pe malurile raului...din barca urmaream atent malurile, pentru a zari un izvor, ca sa avem apa proaspata. Nu am gasit, desi am mers destul de mult...intr-un final am hotarat sa campam, chiar daca nu aveam decat 5 litri de apa la noi..se facea destul de tarziu, afara ploua si noi trebuia sa punem corturile si sa facem focul.


Am parcat dupa o zi ploioasa




Noaptea se lasa ceata pe malurile raului


Mancare preparata din cei 5 litri de apa care-i mai aveam la noi


Dupa o zi ploioasa, nu-ti mai pasa ce gust are mancarea..



Casa noastra pentru 2 nopti


Malurile Irkutskului la final de zi

Intr-un final ploaia se opreste, dupa o zi intreaga in care n-as fi crezut ca se mai poate potoli...Iese si soarele un pic, cat pentru poze de apus pe malului unui rau in Siberia. Noi deja aveam corutile puse, focul facut de Dima si Vodka terminata ;)) Ne face de mancare un fel de macaroane cu carnati si fierbem apa pentru ceai. Stam cu totii sa ne incalzim in jurul focului, dupa o zi in care n-am auzit decat nahooot...


La foc, incalzindu-ne




Apus de soare pe malurile Irkutskului

A treia zi a fost linistita, nu au mai fost zone periculoase in care sa ne udam...mai mult am plutit si am admirat peisajul din jur, pozand salbaticia siberiana. Toate aceste 3 zile nu ama vut semnal la telefon deloc..in ultima zi cu o ora inainte de a ajunge in sat, i-a dat telefon Dashei pentru a veni sa ne ridice. Cel mai indepartat drum de rau era la vreo 50 de km...m-am simtit la un moment dat ca in emisiunile de pe Discovery ale lui Bear Grylls, mai ales in ziua a doua, cand ploua si nu se mai oprea, iar noi mai aveam doar 5 litri de apa...si eram 4 persoane.






Si soarele a iesit in ultima zi

Mi-a placut tare mult, nu neaparat raftingul, cat excursia in sine...rafting puteam sa fac undeva si in Romania, insa sa stai 3 zile pe un rau, undeva in Siberia, doar cu cortul si cu o barca, fara semnal de telefon si cu o liniste deplina in jur, este o experienta extraordinara.




Gata de plecare


Nahot fetelor!Nahot!


Imi sta bine?


Noi 5 dupa 3 zile de rafting

joi, 29 iulie 2010

Irkutsk si imprejurimile

Va amintiti cand ni se mutase turul de rafting cu o zi, nu? E..intr-un final am ajuns la concluzia ca e mai bine asa, caci in ziua cand ar fi trebuit sa plecam era destul de inorat si statea sa ploua...ba chiar cred ca pe seara a si plouat.

Avand o zi libera la dispozitie am dat un tur de Irkutsk si daca tot am ajuns pana aici nu se putea sa ratam o plimbare pana la lac, eu dorindu-mi tare mult sa gust din omul afumat (peste specific Baikalului pe care-l adulmecasem cu o seara inainte la unul din vecinii hostelului.

Dupa cateva poze prin oras si o scurta plimbare pana la autogara locala, ne-am suit intr-o marshrutkya locala (un fel de microbuz) si intr-o ora eram pe malurile celui mai adanc lac din lume. Pretul? 100 Ruble dus.


Pacat ca nu puteti simti..miroasea excelent!

Am intrat un pic, cat sa testam temperatura apei, insa ne-am razgandit imediat...Tudor chiar spunea inainte de a ajunge ca ce pacat ca si-a uitat pantalonii de baie la hostel, ca ar fi facut o baie in lac...dar nu a fost cazul, caci o data ce erai cu piciorul in apa, inghetai instant.




Rece domne, la noi e mai calda..


In satul in care ne-a lasat marshrutkya nu erau decat niste vanzatori de suvenruri, vreo 2-3 cafenele si o piata mare, de unde-ti puteai cumpara o mare varietate de peste afumat sau fresh. Eu deja imi procurasem unul sa-l manac pe loc, insa era prea mare si am lasat si pentru la pachet.






Fish market la malurile Baikalului


Suveniruri

Spre seara trebuia sa ne cumparam bilete de tren pentru Ulan Ude..mergem noi repede la gara, intrebam la toate ghiseele, ne trimit dintr-o parte in alta, dar nicaieri nu ne dau. in prealabil v-am povestit ca aveam scris pe o foaie in limba rusa ca vrem 3 bilete...nu stiu cat de disperati paream doamnei de la ghiseu cand ii aratam direct acea foaie, insa nimanui nu i s-a facut mila de noi intr-o prima faza..

Cred ca am pierdut vreo 45 de minute prin gara din Irkutsk...gara destul de mare, si tot nu reusisem sa ne procuram biletele...Am ajuns chiar sa intreb printre calatorii ce stateau in sala de asteptare daca nu cumva stiu engleza..am gasit pana la urma o fata care ne-a dus la un ghiseu, dar era inchis...cica sa venim maine. Noi a doua zi plecam in tur de rafting, so nu prea aveam cum..Ne-am resemnat si am zis ca vom gasi noi o cale.

Ajungem la hostel si niste tipi tocmai plecau spre Ulan Ude..intreb cand si-a cumparat biletul si de la ce ghiseu..si-mi spune ca s-a dus la primul care i-a iesit in cale, a facut pe prostul si pana la urma i-a dat biletul (in ghidul LP scria ca sunt doua tipuri de ghisee - unul pentru biletele din ziua respectiva si altul pentru biletele din zilele urmatoare. Evident ca noi il cautam pe cel de-al doilea si de aceea l-am gasit inchis). Am zis ca asta e sansa noastra si-l trimit pe Tudor la gara cu pasapoartele noastre, sa ii arate tipul respectiv de unde si-a procurat biletele.

Dupa vreo 20 de minute, bucurie mare pe capul nostru, eram fericitii posesori a trei bilete la clasa a treia Irkutsk - Ulan Ude. Tudor ii aratase hartiuta magica doamnei de la ghiseu si aparent totul a fot ok.

Concluzia? Chiar daca toate par incurcate rau de tot la un moment dat, pana la urma toate se rezolva :D Si ce incurcate au fost cand am ajuns in Ulan Ude, la 6 jumate dimineata, dupa o noapte petrecuta pe tren..dar despre asta, in alt post..


In autobuzul local














Cladiri de prin Irkutsk

miercuri, 28 iulie 2010

Viata intre doua gari - part 2

Dupa Yekaterinburg, trenul a oprit in Tobolsk…de pe fereastra trenului, toate orasele Siberiei seamana intre ele: gara, blocuri in stil comuist si cateva fabrici la orizont. Dar din Tobolsk mi-am luat mancare calda de la niste doamne de pe peron. De vreo zi tot aveam pofta de carne..dupa atata supa instant, pateu si chestii de rontait, avram nevoie de ceva carne. Cobor sa inspectez peronul (cum faceam ka fiecare statie mai mare) si observ niste caserole cu pui si cartofi la cuptor..un deliciu. Intreb cat costa, 100 Ruble si-mi procur una!

Pofta mare!

Preturile din magazinele de pe peron sunt foarte mari, in comparatie cu cele din Moscova spre exemplu. Kostea ne-a spus sa nu cumparam prea multe de la acele magazine, ci mai degraba de la provodnitsa, care intr-adevar avea preturi mai bune.

Remember Kostea? Ei, in locul acelui baiat cu plete blonde (a ratat tunsul in ultima zi caci a dormit prea mult) si ochii abastrii s-a urcat un nene cu barba, si el blond, dar data asta cu ochii incetosati. Avea prietenii in alt vagon, prieteni cu care a baut probabil pana la lasarea noptii, caci in patul de vis a vis de mine a venit doar sa doarma, pardon, sa sforaie! Pana acum fusesm binecuvantati cu vecini civilizati, care nu degajau fel si fel de mirosuri si care, spre surprinderea mea, nu au baut..Eh, am zis asta e acum, vom experimenta si cu astfel de vecini..

Se facu noapte si apare si dansul in vagonul nostru..din privirea lui mi-am cam dat seama ca bause, dar am zis ca na, sta omul atata timp pe tren, se mai intampla..O amica vine si-i face patul, il pupa pe obraz si ni-l lasa noua..In incercarea lui de a se urca in patul de sus, imi varsa in pat niste apa din sticla lui, insa pana la urma reuseste. Nu-i nimic, macar se culca…dar unde mai pui ca a inceput sa si sforaie..Deh, conditii de clasa a treia…si tocmai cand incepuse sa-mi placa la vagonul deschis!

Si ar mai fi fost ceva daca la un moment dat nu ar fi inceput sa verse..dar s-a intamplat si asta..Degeaba a tras provodnitsul de el, ca nu a reusit sa-l trezeasca, dar macar i-a ridicat piedica de la pat ca sa nu cada peste noi (paturile de sus sunt inghesuite, iar el dupa cum v-am spus era destul de mare..).

Putem spune ca acum nu ne mai sperie nimic…intre timp am mai mers o noapte cu trenul la platskartny si totul a decurs ok.

Ce se mai intampla prin tren? Ei bine, in fiecare zi am vazut ca provodnitsa vine si spala pe jos in vagon, pe urma pe seara se spala si toaletele..si chiar spala bine, freaca sa ia toata mizeria adunata de peste zi. Nu stiu daca asa se intampla la toate trenurile, sau doar provodnitsei noastre ii placea sa fie curat – caci la fiecare statie, cand trebuia sa deschisa usa vagonul catre peron, venea tacticos cu o carpa si stergea intai bara dreapta, cobora o treapta, si pe urma stergea si o bara din partea stanga…Oricum, trenul este pastrat destul de curat.

La capatul vagonului, in fiecare parte, exista un sac mare de gunoi, in care se arunca toate cele, iar cand trenul ajunge in statiile acelea mari, sacul este golit. Tot la capatul vagonului exista si prize..in unele locuri sunt cate doua prize, in altele doar una. Vagonul nostru nu avea prize functionale..dar te poti duce sa incarci de la alte prize.

Orarul trenului la cap de vagon

Prin tren nu prea am intalnit multi turisti..de fapt in vagonul nostru nu mai era niciun turist, asa cum ne-am fi asteptat la inceputul acestei calatorii..Din cate am observant, la clasa a treia circula rusul de rand, sunt familii cu copii mici, oameni care se duc sa-si viziteze rudele din orasele indepartate ale Siberiei si in general tineri. Am vazut destui tineri la clasa a treia.

In noaptea cu incidentul acela neplacut a venit la noi o doamna si ne-a intrebat in engleza daca poate sa ne ajute (noi nu prea ne intelegeam cu provodnitsul sa-i cerem niste asternuturi curate). Era profesoara de limba engleza in Ulan Ude si tocmai se intorcea acasa cu elevii dintr-o calatorie cu trenul si autobuzul prin Europa. Si fusesera asa pana in Olanda..Copiii aveau in jur de 14-15 ani, insa nu prea vorbeau engleza …

Am profitat de aceasta profesoara de limba engleza si am rugat-o sa ne scrie pe o foaie in chirilice ca vrem sa cumparam 3 bilete de tren, la clasa a treia, de la Irkutsk la Ulan Ude, in data cutare…bucata de hartie care mai tarziu ne-a ajutat sa cumparam aceste bilete..Tot citind prin ghid ca ar mai fi o posibilitate de a ajunge mai ieftin in Ulan Batar (tren+autobus) si stiind si de acasa de la cineva ca se poate iesi mai ieftin, am intrebat-o si pe dansa daca stie vreun autobuz din Ulan Ude..Ne-a confirmat ca exista unul, dar nu stia prea mare lucru…insa era suficient. Ne-a spus de asemenea ca o sa iesim si mult mai ieftin. De aceea este bine sa mai schimbi o vorba cu lumea de pe tren!

In ultima zi nu-mi mai venea sa plec…in Yekaterinburg s-a urcat o fetita cu bunicii ei. Doua paturi mai incolo mai era inca una si tot se jucau impreuna. Dupa o zi in care nu am schimbat niciun cuvant si cand tocmai epuizasem vorbitorii de limba engleza din vagon, incep sa-mi exersez rusa (traiasca ghidul LP!): le intreb cum le cheama. Nu inteleg din prima, insa intr-n final, dupa ce se hlizesc una la alta imi spun: Iulia si Lara. Lara stia cateva cuvinte in engleza, insa era mai timida si-I spunea cuvintele la ureche Iuliei, care ni l spunea noua si incepea sa rada. Iulia nu avea stare de niciun fel. Se catara pe barile de la paturile de sus, se legana prin vagon..nu statea locului un pic. Ne-am conversant noi prin semne si prin scris, am aflat ca au 8 ani amandoua si ca una mergea la Baikal si cealala la Vladivovstok, iar in ultima zi incepuse sa ma strige “Mirona” prin vagon. La final, inainte sa coboram m-a strans in brate si ne-a cerut sa-i scriem pe o foaie adresele noastre (de acasa), data nasterii si sa ne semnam…vroia un autograf! Mi-a placut tare mult de aceasta fata simpatica.

Iulia

Si dupa aproape 4 zile de stat in tren, la orizont ni se arata gara Irkutsk. Coboram, ora Moscovei era 3 PM, in timp ce ora locala 8 PM. Acum aflam pe pielea noastra cum este sa rasucesti fusele orare...

Aici am coborat - Irkutsk train station

Salutari din Irkutsk!

marți, 27 iulie 2010

Viata intre doua gari - part 1



Buna dimineata...si ce buna a fost! Azi noapte, nu stiu cum anume, nenea provodnit s-a transformat in tanti provodnitas...stiti voi, ca in povestile alea pentru copii. Si ce provodnitsa...nu asa cum apare pe coperta Lonely Planetului, ci o frumusete in dulcele stil rusesc: inalta si subtirica, blonda si cu ochii albastrii..si cum asta nu ar fi fost suficient, uniformele personalului de la caile ferate rusesti au personalitate (doar cele ale doamenlor): camasa stramta, fusta scurta si pantofi cu toc cui :)) Nici n-ati fi zis ca mergea cu trenul in Siberia, ci mai degraba la shopping la Milano!


Fete frumoase si pe transiberian
Aliniere în centru

Pe la ora 10 trenul opreste in prima gara unde stationeaza ceva mai mult..de obicei trenul oprea cam de 4 ori pe zi mai mult (intre 25 si 40 de minute): dimineata, pe la pranz, seara in jur de 9-10 si noaptea tarziu. In restul garilor statea cam 2-3 minute doar. Si a oprit pentru prima data dupa noaptea aceea infioratoare...



In vagon inca erau in jur de 30 de grade...de, multe suflete, insa afara sa fi fost vreo 20...era frig, iar la un moment dat incepuse sa si ploua marunt..vreme de Siberia imi spuneam in gand..Si cum la fiecare statie din asta mai mare lumea din tren coboara pe peron a se mai dezmorteasca, sa mai fumeze o tigara, sa mai cumpere una alta, hop si noi..pe peron era un batranel si am vazut eu ca ar vinde niste bunatati..avea pahare cu visine, coacaze si inca ceva..oare cat cere pe ele? Imi amintise in prealabil Kostea semnul international pentru "cat face?" (acela in care iti freci degetele de la mana) si-mi incerc norocul...imi arata 5 degete...oare 5 ruble sau 50? scot doua hartii..una de 100 si una de 10 si-i arat ca vreau 2 pahare...mi-o ia frumos din mana pe cea de 10, imi da paharele cu fructe si-i zic un spasiba, multumita fiind de achizitia mea! Na ca pana la urma nu a fost musai sa invat rusa ca sa-mi cumpar de mancare :))

Seara trenul opreste iar..dupa ce am mai tras un pui de somn, schimbat niste vorbe cu Kostea si jucat o carte, cobor sa-mi iau inghetata...va mai amintiti vafele noastre? e, din astea vindeau femeile pe pereon...20 de ruble bucata, adica 50 de centi.



In dimineata celei de-a doua zi am ajuns oficial in Asia. Trenul a oprit in
Yekaterinburg, orasul din Muntii Urali, granita naturala dintre cele doua continente. In Yekaterinburg a coborat multa lume din vagon, iar altii le-au luat locul...aici a coborat si Kostea, vecinul de apartament..mergea in vacanta la casa parintilor aflata la 50 km de oras, o casa la curte, cu pomi si un mic lac ne spunea el in care ii face o deosebita placere sa pescuiasca. In restul anului, parintii lui locuiesc in Moscova, iar el studiaza ingineria in Dresden, Germania. Mi-a explicat ca pentru el e mai ieftin asa, caci un an de studiu in Moscova la universitate costa 1000 euro, in timp ce in Germania este in jur de 600 euro. Nu stia engleza foarte bine, insa ne-a uimit cat de repede a inteles cum se joaca Whist!

Numele orasului Yekaterinburg vine atat de la numele sotiei lui Petru cel Mare (Imparateasa Ecaterina I), cat si de la numele Sfintei mineritului (orasul dezvoltandu-se datorita acestei ramuri a industriei rusesti). Orasul este faimos, dupa cum ne-a spus si Victor, pentru faptul ca aici au fost ucisi de catre bolsevici, Tarul Nicolae al II-lea si familia sa, in 1918. Casa in care a fost ucisa familia Romanov a fost demolata, intre timp, insa pe actualul loc a fost construita o biserica, iar ramasitele familiei au fost trimise la St. Petersburg pentru a fi ingropate.

Printre vecini se mai afla si Victor, un domn pe la 40 de ani maximum, care calatoreste cu baietelul lui de 2 ani si jumatate...Am vazut foarte multe familii cu copii mergand la clasa a treia..numai la noi in vagon vad ca sunt vreo 3 copii sub 10 ani.


Victor


Si Victor se duce la Vladivovstok, 7 zile cu acest tren, la clasa a treia ca sa-si vada fetita nou nascuta. Sotia sa a nascut acum 2 zile ne spunea el cum putea mai bine, caci nu vorbea engleza deloc...stia doar cateva cuvinte invatate in scoala si intelegea cat de cat ce-i spuneam...noroc ca ne intelegeam prin semne si ne mai desena din cand in cand ca sa intelegem ce vrea sa spuna.

Comunicand asa prin semne, am observat cuvinte asemanatoare intre cele doua limbi...spre exemplu: zahar, bilet, sticla, acordeon, violoncel sau drujba :))

Si acum sa va dau cateva preturi reale pentru bilete, preturi oficiale ca sa spun asa, luate de pe tichetele efective sau comunicate de Victor:

Moscova -
Irkutsk (clasa a treia) - 4500 Ruble
Moscova - Yekaterinburg (clasa a treia) - 2000 Ruble
Moscova - Vladivovstok (clasa a treia) - 6000 Ruble
Vladivovstok - Moscova (clasa a treia) - 5300 Ruble
Moscova - Vladivovstok (clasa a doua) - 15.000 Ruble

Pe noi agentia (real russia) ne-a taxat cu aproximativ 50 de euro in plus de persoana, dar daca vii in Moscova mai devreme cu o saptamana este posibil sa gasesti loc la clasa a treia...insa daca stai sa te gandesti cat te costa sa traiesti o saptamana in Moscova, parca te mai gandesti o data...

In apropierea unei gari

Viata de zi cu zi in transiberian


Dormit la greu