marți, 16 februarie 2010

De la idee la fapta

Imi place sa merg cu trenul, prefer trenul oricarui alt mijloc de transport terestru. In tren te poti misca de colo colo prin vagoane, mai schimbi o vorba cu vecinii de compartiment, ai acces tot timpul la bagajul tau, poti sta cu laptopul in brate si tot asa. Posibil ca acest lucru sa se datoreze si faptului ca de cand ma stiu am mers gratuit cu trenul in tara, cu mici exceptii cand am depasit calatoriile alocate intr-un an de zile.

Stiam de existenta Transiberianului, cea mai lunga cale ferata care si astazi transporta calatori, vise sau oameni simpli din Moscova catre inima Siberiei, Beijing sau Vladivostok. Transiberianul nu este un singur tren, sunt mai multe trenuri care circula de la Moscova, pe diferite tronsoane, traverseaza orasele Siberiei si ajunge in final la Vladivostok sau Beijing.

Acum vreo doi ani incepusem sa-mi fac un itinerariu sa ajung pana la Beijing cu acest tren, sa stau cateva zile si sa ma intorc tot cu trenul. Am vrut sa vad cam care ar fi costurile si cam de cat timp ar fi nevoie. Pe forumul softpedia se schimbau idei intre cei care doreau o astfel de aventura, ceea ce mi-a intretinut si mie dorinta de a pleca.

Intre timp a intrat Air Asia pe piata europeana, pandeam ofertele din Londra spre Kuala Lumpur, pana cand intr-o zi de noiembrie (2009) am vazut ca bagasera noul orar pentru 2010 la niste preturi exceptionale. Zborurile Kuala Lumpur-Londra erau mult mai ieftine decat daca luam round way, asa ca mi-a venit atunci ideea de a ajunge in Asia cu trenul si a ma intoarce cu avionul inapoi. Acum era momentul! La vara terminam cu scoala, de Europa ma cam plictisisem si prinsesem din Maroc gustul pentru locuri exotice si mai putin „civilizate”.

Zis si facut, mi-am consultat jumatatea si in cateva zile aveam biletele de avion cumparate: 235 euro, 2 bilete oneway KL-Londra (mese la bord, bagaje mari) – un chilipir. Tudor stie ca nu prea pot sa ma abtin de la cumpararea unor bilete la promotie (am mai avut tentative de a cumpara astfel de bilete chiar la Air ASia), dar de data asta l-a incantat si pe el ideea de a merge cu trenul pana in Asia. Ce-i drept, el are o mica teama de zbor de la prea multe vizionari ale Air Crash Investigations, ceea ce a facut ca ideea sa-i surada si mai mult.

In zilele dinaintea cumpararii biletelor ne-am intalnit la o bere si cu Imperator, care ne-a dat mai multe idei de a ajunge in Asia overland, ne-am mai intrebat prietenii daca nu vor sa vina cu noi (Vlad parea interesat, dar nu s-a alaturat „nebuniei” noastre) si in asemenea conditii ne-am zis ca trebuie sa cumparam acum biletele de intors, si vedem pe urma cum ajungem: cu transiberianul, cu trenul prin Istanbul pana la Teheran sau prin Asia Centrala.

Urma sa vedem cum facem cu banii, cu joburile si cum ii anuntam pe ai nostri de mica noastra aventura. La o adica puteam zbura cu avionul, asa ca nu aveam nimic de pierdut. Am dat „Buy now”.


luni, 15 februarie 2010

Inceputul

Ideea unui blog de travel imi era de mult insamantata in minte, insa mi-am zis ca n-o sa am inspiratie sa scriu despre locurile in care am fost, sau in care imi planific sa ajung, preferand sa dau din cand in cand sfaturi pe forumuri, pe email si pe la prieteni pe unde sa plece fiecare sa descopere lumea dincolo de Paralia Katerini sau Turcia la all inclusive.

Totusi, avand in vedere ca planific sa plec vreo 2 luni prin Asia in aceasta vara, m-am gandit ca ar trebui sa-mi tin familia, prietenii si cunostintele la curent cu peripetiile prin care voi trece.

Ce m-a mai incurajat in acest sens? Pai saptamana trecuta am participat la un concurs pe blogul Biancai, (careia ii multumesc inca o data pe aceasta cale), in care trebuia sa-i povestim in cateva fraze care este cea mai frumoasă călătorie pe care am făcut-o până acum. Premiul? O carte despre care am citit lucruri frumoase si pe care mi-o doream – “Prin Praf si Vise” de Roxana Valea – ceea ce m-a facut sa scriu cateva randuri despre Maroc si cum m-a fascinat desertul la portile Saharei.

Cand s-au afisat rezultatele, mare bucurie mare, Bianca m-a desemnat una dintre castigatoare. Cateva cuvinte despre Maroc si India (povestirea celui de-al doilea castigator), impreuna cu niste poze, vor aparea in curand pe blogul ei.

Cam asa mi-am facut eu curaj cu acest blog.