luni, 16 august 2010

Salutari din Beijing!

Daca cu aproape o luna in urma paseam in Piata Rosie din Moscova la inceputul calatoriei cu transiberianul, e...dupa lungi calatorii cu trenul (si uneori cu alte mijloace de transport) am ajuns si la celalalt capat...Piata Tianamnen din Beijing. Si cele doua piete seamana mult..amandoua iti cam taie rasuflarea cand pasesti in ele, ambele adapostesc trupul neinsufletit al conducatorului mult iubit si ambele au fost martore la ororile comunismului.

Cand intri in Tianamnen trebuie sa-ti introduci bagajul printr-un aparat ca la aeroport, la fel ca la orice statie de metrou de altfel. Piata este plina de politisti, la fel ca si tot orasul...sunt atat de multi ei (chinezii), incat isi permit chiar sa puna cate un om peste tot (la metrou, in autobuz, sa tina umbrela politistilor de la intrarea din Orasul Interzis...everywhere). Fie ca esti la 7 si jumatate dimineata, la amiaza sau pe seara, piata este plina de oameni..turisti si localnici veniti in pelerinaj parca la Mausoleul lui Mao, constructie ce domina intreaga piata.

Am vrut sa-l vad si eu pe Mao mumificat, caci daca la Moscova nu l-am vazut pe Lenin, am zis ca macar aici..dupa ce ne-am trezit luni dimineata la 7 si am constatat ca lunea nu se fac vizite (programul de vizitare e de la 8 la 12), a doua zi am fost fix la 7 si jumatate in piata ca sa stau la coada, sa apuc sa-l vad...Si nu mare mi-a fost mirarea cand la acea ora matinala era o coada de nedescris si drept urmare am preferat sa ma plimb prin oras.


Mausoleul lui Mao vazut de pe Poarta de Sud


Poarta de Sud, intrarea in Tianamnen


Eroii neamului - mereu la datorie (statuie in fata mausoleului lui Mao)






La fel si acesti tineri


Piata la 7 si jumatate dimineata - da, in fundal se vede coada imensa!


Plimbarea de dimineata

La nord de Piata Tianamnen se gaseste Orasul Imperial adica, care candva era interzis oamenilor de rand - de aici di numele: Orasul Interzis. La intrarea in oras se zareste portretul lui Mao, dupa aceea se trece succesiv prin niste porti care seamana intre ele si intr-un final se ajunge intr-un mare labirint cu fel si fel de portiuni folosite in trecut de membrii dinastiilor Ming si Qing. Orasul ar avea cam 800 de cladiri si in jur de 9000 de camere..insa nu toate se viziteaza. In unele camere au fost amenajate expozitii ale obiectelor ce au apartinut famililor regale, iar in altele magazine de suveniruri. Orasul are chiar si o gradina, o oaza de racoare in arsita verii.


Intrarea in Orasul Interzis



Mao












Prin curtile interioare ale Orasului Interzis

Beijingul este un oras poluat, foarte poluat...in 5 zile cat am stat, nu prea am zarit soarele pe cer in adevarata lui splendoare..doar asa ca printr-un nor de fum. De aceea si toate pozele sunt cam...sterse dupa parerea mea..nu-mi prea plac nici mie..

Dupa Orasul Interzis, am vizitat Zona Olimpica...ce au facut chinezii pentru Olimpiada din 2008 m-a lasat masca...in primul rand au facut o linie speciala de metrou cred (nu stiu sigur, nu am citit nicaieri despre asta, dar statiile de metrou pareau noi)...in timp ce noi ne chinuim de vreo zece ani pentru Universitate - Drumul Taberei...Cand pasesti in zona in care s-a desfasurat olimpiada parca intri in alta lume, dar iti amintesti instant ca esti in Beijing, dupa zmogul ce pluteste deasupra Stadionului Olimpic si a Water Cube-ului...pacat!


Stadionul Olimpic


Water Cube-ul

Si daca tot am ajuns in Beijing, nu puteam rata Marele Zid Chinezesc. In jurul Beijingului sunt mai multe zone de unde se poate urca pe zid...cea mai populara este zona Badaling, adica acolo unde se inghesuie cei mai multi turisti...evident ca si noi am fost tot aici, dupa ceva peripetii...In aceasta zona, zidul ar fi in cea mai buna conditie, de aici s-ar vedea cele mai spectaculoase peisaje si este relativ aproape de capitala - doar vreo 70 de km. Daca nu dispui de bani de taxi (in jur de 40 euro dus intors) sau daca nu ti-ai luat un tur de pe la vreo agentie locala si sa te duca direct acolo, cea mai buna metoda de a ajunge la Badaling este autobuzul 919, la care am stat efectiv la coada pentru a ne urca in el. Biletul costa 12 RMB dus si in o ora jumate esti acolo.

Ajuns in Badaling, stai la o alta coada pentru a lua bilete de urcat pe zid si eventual un carusel (45 RMB parca intrarea la zid si 30RMB trenuletul pana pe zid - one way). Noi am ales sa urcam cu acel trenulet si coborarea am facut-o pe jos. Ajuns pe zid, caldura mare..soarele batea mai ceva ca in Gobi sau Sahara si unde mai pui ca si zidul era plin de lume. Asa e in China, sunt multi rau si peste tot trebuie sa stai la coada..la intrarea in autobuz, la gara pentru bilete (cozile din gara de nord de sambata dimineata sunt nimic..), la intrarea la metrou, la facutul pozelor, peste tot stai la coada..

Dar la zid a meritat, mi-a placut foarte mult, este impresionant cum se intinde zidul printre munti, cum se zareste in departare prin verdele muntelui..Si pentru prima data dupa vreo 4 zile, zaream albastrul cerului!










Marele Zid Chinezesc

Ursi in tarcurile din Badaling

Si ne-am mai plimbat pe strazi, am mai vizitat Templul Paradisului si am mai gustat din ciudatenile culinare locale: stele de mare si gandaci la gratar! Stelele de mare sunt tari si sarate...foarte sarate, nu mi-au placut asa mult, in schimb gandacii...dupa gandaci m-am lins pe degete...atat de gustosi erau..Foarte buni. Scorpioni nu am avut (inca) curajul sa incerc, caci i-am azut cum erau vii si se miscau (cei mici), iar cei mari erau cam negri ;))

Am gustat si din galustile lor, cu legume sau cu carne, si acelea mi-au placut, iar taitetii prajiti sunt deliciosi. Tofu nu mi-a placut in schimb...


Pofta buna - gandaci la gratar!




Steluta de mare la gratar


Broaste pe bat




Data viitoare!


O oaza de verdeata in mijlocul orasului poluat





Templul Paradisului




La plimbare prin Beijing

Si aceasta a fost capitala Chinei..daca mi-a placut? A fost interesant, insa parca ma asteptam la altceva. Este curios cum aici se inalta zgarie norii si cateva stradute mai incolo oamenii inca traiesc inca in hutonguri (o mare parte din populatia orasului traieste pe aceste stradute, ramase parca in secolul trecut)..la fel de curios este si faptul ca au o infrastructura bine pusa la punct pentru biciclisti si la prima ora a diminetii intersectiile sunt pline de acestia, dar totusi aerul este greu respirabil... Dar totusi Marele Zid Chinezesc ramane acolo, neclintit..

Acesta este capatul de linie pentru unii, caci chiar daca transiberianul s-a terminat aici, noi ne continuam drumul cu trenul mai departe, spre sud...

3 comentarii:

  1. Ce frumos.... Articolul tau de azi mi-a adus amintiri placute din Beijing. Era bine sa mergeti in zona olimpica seara, cand totul este luminat. Si linia de metrou...da, este noua.

    RăspundețiȘtergere
  2. Foarte frumos!
    Am si o curiozitate...gandacii prajiti seama la gust cu ceva cunoscut? Textura mi-o imaginez asemanatoare popcorn-ului, dar gustul..?:)

    RăspundețiȘtergere
  3. Mie mi s-a parut ca seamana cu carnea de creveti, dar nu asa puternic...iar la consistenta nu-s ca pop cornul..dupa ce treci de carapace sunt carne carne :))

    RăspundețiȘtergere