marți, 16 februarie 2010

De la idee la fapta

Imi place sa merg cu trenul, prefer trenul oricarui alt mijloc de transport terestru. In tren te poti misca de colo colo prin vagoane, mai schimbi o vorba cu vecinii de compartiment, ai acces tot timpul la bagajul tau, poti sta cu laptopul in brate si tot asa. Posibil ca acest lucru sa se datoreze si faptului ca de cand ma stiu am mers gratuit cu trenul in tara, cu mici exceptii cand am depasit calatoriile alocate intr-un an de zile.

Stiam de existenta Transiberianului, cea mai lunga cale ferata care si astazi transporta calatori, vise sau oameni simpli din Moscova catre inima Siberiei, Beijing sau Vladivostok. Transiberianul nu este un singur tren, sunt mai multe trenuri care circula de la Moscova, pe diferite tronsoane, traverseaza orasele Siberiei si ajunge in final la Vladivostok sau Beijing.

Acum vreo doi ani incepusem sa-mi fac un itinerariu sa ajung pana la Beijing cu acest tren, sa stau cateva zile si sa ma intorc tot cu trenul. Am vrut sa vad cam care ar fi costurile si cam de cat timp ar fi nevoie. Pe forumul softpedia se schimbau idei intre cei care doreau o astfel de aventura, ceea ce mi-a intretinut si mie dorinta de a pleca.

Intre timp a intrat Air Asia pe piata europeana, pandeam ofertele din Londra spre Kuala Lumpur, pana cand intr-o zi de noiembrie (2009) am vazut ca bagasera noul orar pentru 2010 la niste preturi exceptionale. Zborurile Kuala Lumpur-Londra erau mult mai ieftine decat daca luam round way, asa ca mi-a venit atunci ideea de a ajunge in Asia cu trenul si a ma intoarce cu avionul inapoi. Acum era momentul! La vara terminam cu scoala, de Europa ma cam plictisisem si prinsesem din Maroc gustul pentru locuri exotice si mai putin „civilizate”.

Zis si facut, mi-am consultat jumatatea si in cateva zile aveam biletele de avion cumparate: 235 euro, 2 bilete oneway KL-Londra (mese la bord, bagaje mari) – un chilipir. Tudor stie ca nu prea pot sa ma abtin de la cumpararea unor bilete la promotie (am mai avut tentative de a cumpara astfel de bilete chiar la Air ASia), dar de data asta l-a incantat si pe el ideea de a merge cu trenul pana in Asia. Ce-i drept, el are o mica teama de zbor de la prea multe vizionari ale Air Crash Investigations, ceea ce a facut ca ideea sa-i surada si mai mult.

In zilele dinaintea cumpararii biletelor ne-am intalnit la o bere si cu Imperator, care ne-a dat mai multe idei de a ajunge in Asia overland, ne-am mai intrebat prietenii daca nu vor sa vina cu noi (Vlad parea interesat, dar nu s-a alaturat „nebuniei” noastre) si in asemenea conditii ne-am zis ca trebuie sa cumparam acum biletele de intors, si vedem pe urma cum ajungem: cu transiberianul, cu trenul prin Istanbul pana la Teheran sau prin Asia Centrala.

Urma sa vedem cum facem cu banii, cu joburile si cum ii anuntam pe ai nostri de mica noastra aventura. La o adica puteam zbura cu avionul, asa ca nu aveam nimic de pierdut. Am dat „Buy now”.


3 comentarii:

  1. Foarte tare... de la idee la faptă nu-i decât un pas, pe care mulți nu-l facem... baftă multă, să vă iasă planul și să faceți calătoria asta.

    Știam de un tip, român, prof la un liceu din țară care prin '93, a făcut cu trenul ruta Româna-China (Beijing), pentru că zice el cum că acesta e cel mai lung și aventuros drum pe care îl poți face cu trenul plecând din România. Dacă lui i-a ieșit în '93 când nu existau atâtea surse de informare, nu văd de ce nu ar ieși în 2010 :)

    RăspundețiȘtergere
  2. E cumva tipul de aici?
    http://www.daciaclub.ro/index.php?s=c1e5e2329c9101232dbcd8442230aac2&showtopic=68087

    I-am citit povestea, foarte interesant cum s-a descurcat in acea perioada cand nu erau atatea informatii. Totul este sa faci primul pas, urmatorii vin de la sine

    RăspundețiȘtergere
  3. Da, el e... chiar are o poveste fantastică :)

    RăspundețiȘtergere