MIRAculous Travel

Perhentian - vreau vara inapoi!

2010-10-13T08:40:00.003+03:00

Am ajuns acasa de aproape 3 saptamani, insa parca tot nu m-am obisnuit cu vremea rece de aici. Bronzul imi aduce aminte de soarele din Asia de Sud Est, iar pozele de garderoba sumara purtata toata vara..Mai este pana la anu, insa parca e placut sa-ti delectezi ochii cu asemenea poze intr-o zi de toamna..Enjoy!

Dupa doua luni de hoinareala de colo colo, am ajuns in sfarsit in locul care ne mangaia retina inca de acasa, care aproape ca ne dadea putere sa mergem mai departe atunci cand eram rupti de oboseala, in care asteptam sa stam pur si simplu si sa nu facem nimic, decat sa contemplam albastrul marii si nisipul alb, intr-un contrast perfect: Insulele Perhentian!

Perhentian sunt doua insule (Besar - Mare si Kecil - Mica) pe coasta de est a Malaeziei, in Marea Chinei de Sud, situate la aproximativ jumatate de ora cu barca de coasta peninsulei. Din Kuala Lumpur se poate ajunge fie cu autobuzul (aproximativ 10 ore - sunt atat autobuze de noapte, cat si de zi), fie cu avionul (Air Asia zboara in Kota Bharu si Kuala Terengganu, doua orase din apropiere de Kuala Besut, portul de plecare al vapoarelor spre insule). Noi am ales varianta autobuzului de noapte, parand a fi mai comod si ajungand direct in Kuala Besut, fara a mai lua taxi sau alt autobuz. Biletul de autocar a fost 40 de Ringiti (1 euro = 4 ringiti).

Din Kuala Besut sunt barci catre insule ce pleaca de cateva ori pe zi: de dimineata in jur de 7, la pranz si ultimele barci sunt dupa masa, in jurul orei 17. Daca se merge cu autobuzul, cel mai indicat este cel de noapte, caci ajunge cam cu o ora inainte de plecarea primelor barci, cel de zi nu cred ca prinde ultima barca..

Dupa o calatorie de 10 ore, cu autobuzul, pe care am platit 40 de ringiti, dam 35 de ringiti pentru jumatate de ora de mers cu barca (scump domne!)...dar ce senzatii! Mergea nenea ala cu o viteza, incat daca tineam mana in dreptul stropilor de apa, nu puteam rezista prea mult..Aceste barci care transporta turistii spre insule sunt relativ mici, incap 10-15 oameni, in functie de cati doritori sunt si in cazul in care afara ploua, e de preferat sa nu te urci in ele..Desi au un acoperis din prelata, la viteza de mers totul din barca se uda, inclusiv rucsacii (noi n-am patit-o, dar ne-a atentionat cineva sa avem grija).

Am ajuns pe insula la 8 dimineata, am ales insula cea mica, pentru ca alti calatori intalniti prin hostle in KL ne-au spus ca este mai ieftina, atat la cazare, cat si la mancare, si sunt mai multi backpackeri pe ea, insula mare fiind mai selecta, avand resorturi ceva mai scumpe si mai linistita. Cu rucsacii in spate, coboram de pe ponton, o luam pe plaja si intrebam de Tropicana (pont la fel de la alti calatori). Dupa vreo 5 minute de mers pe o poteca prin jungla (poteca lega plaja de vest cu cea de est, insula fiind foarte ingusta in aceasta portiune), ajungem la aceste bungalowuri: 10 ringiti cazarea in dormitor sau 30 de ringiti camera dubla, cu baie in camera (apa rece - majoritatea au apa rece) si cu plasa pentru tantari la pat (asta este o problema mare in zona, asa ca plasa de tantari a fost o adevarata binecuvantare!)

Pe insule nu exista drumuri si evident ca nici masini...sunt niste insule mici, ferite pe cat posibil de turismul de masa, insa intr-o saptamana cat am stat aici am observat ca se construia la greu, asa ca nu stiu pentru cat timp va mai fi liniste. Insula mica are un singur sat, de pescari, in rest cateva plaje pe care s-au construit bungalowuri pentru turisti si cateva terase pentru mancare. De la o plaja la alta se ajunge cu barca (scump, caci motorina am inteles ca o aduc de departe), existand doua plaje mai mari (Coral Bay si Long Beach), care-s legate intre ele de acea poteca de care vorbeam si care ofera o gama mai larga de terase, magazine si cazare.

Terasa in Coral Bay

Coral mort, adus la mal de valurile marii

Perhentian Kecil si Perhentian Besar

Coral Bay

Long Beach - aici ne balaceam

Diminetile ni le petreceam pe plaja de est, unde puteam face baie, caci nu existau corali in apa, ci doar nisip alb si fin, iar spre seara, traversam jungla pe acea poteca ingusta, eram atenti sa nu calcam peste vreun dragon Komodo si ajungem in Coral Bay, plaja, care dupa cum ii spune si numele, era presarata cu tot felul de corali si pietre, din cauza carora nu prea puteai sa te balacesti, insa apusurile de soare meritau cu prisosinta sa-ti petreci serile aici.

Apusuri in diferite zile in Coral Bay

Si a mai trecut o zi

Dupa ce se lasa intunericul, lumea lua masa la una din terasele de pe plaja, cu picioarele direct pe nisip, si dupa puteai sa bei ceva intins pe rogojine, la o masuta de lemn, la singurul bar de pe insula. Da, un singur bar exista pe insula, asa ca acest loc nu este pentru full moon beach parties. Aviz amatorilor!

Spuneam ceva de un dragon mai devreme..E, Dragonul Komodo este o specie mare de soparla, care traieste in libertate si pe aceste insule..Am inteles ca ar fi destul de periculosi, insa nu am auzit de niciun atac sau ceva de gen pe aceste insule...si slava domnului, sunt multi..nu trecea o zi fara sa vedem o astfel de soparla pe aleea dintre cele doua plaje, tarandu-si coada prin iarba! Dar nu am patit nimic pana la urma, chiar daca cel mai mare exemplar pe care l-am vazut depasea un metru si jumatate lungime..Si acum ma gandesc cum eram noaptea cu ochii in patru cand mergeam prin jungla, nu cumva sa calc pe coada vreunuia :))

Poteca din jungla, batuta de cateva ori pe zi

Pentru cei ce cred ca se plictisesc mai mult de 3 zile pe aceasta insula, exista excursii de snorkeling, la modica suma de 35 de ringiti, pentru toata ziua. Se pleaca dimineata la 10, ei iti dau tot echipamentul si te plimba cu barca in vreo 6 zone de snorkeling, unde poti vedea broaste testoase, rechini (inofensivi imi place sa cred), pisici de mare (la fel de inofensive sper!), corali de toate culorile, pesti exotici si multa multa fauna subacvatica. La pranz se face o oprire in satul de pescari pentru masa (nu este inclusa in tur, dar cu 15 ringiti poti manca si bea ok), iar pana la ora 5 dupa masa te mai plimba cu barca in cateva locuri, inclusiv pe o plaja pustie, unde nu se poate ajunge decat cu barca.

Se poate face si scuba, pentru cei cu certificat scufundarile sunt in jur de 70 de ringigi, iar un curs de open water era cam 900 de ringiti si tinea cateva zile. Tipul care mi-a descris cateva locuri de scufundari era spaniol si-mi zicea ca multi europeni vin aici sa faca cursuri, caci sunt mai ieftine decat in alte parti. Nu am idee insa de preturile de prin alte zone, caci nu am verificat, insa pare un sport interesant.

a

t

Lumea de sub ape

Bali - Insula Zeilor

2010-09-13T08:33:00.002+03:00

Si am avut si primele doua zboruri...Hanoi - Kuala Lumpur si Kuala Lumpur - Bali. Dupa o zi intreaga pe aeroporturi si prin avioane, aterizam in acest paradis pe Pamant, si anume Bali - Insula Zeilor, sau Insula Florilor si a miresmelor, cum as denumi-o eu...Peste tot mirosea divin, peste tot era plin de flori...

Pensiunea din Ubud la care am stat era situata intr-o curte cu multa verdeata si multe flori, peste care domnea o liniste si-un calm specific culturii balineze. In fiecare dimineata, venea un baiat si schimba florile de pe treptele ce duceau la etaj, ne punea flori noi pe masa de pe terasa si ne aducea micul dejun direct acolo! Si ce mic dejun..in toate cele 5 zile cat am stat, am avut de fiecare data altceva...clatite cu banane, french toast cu unt si dulceata, omleta, etc...si toate in compania unui bol de fructe tropicale proaspete!

O parte din micul dejun

Scarile spre camerele noastre

Vedere de pe terasa camerei

Prin curtea pensiunii

Flori, flori si iar flori!

Una din camerele pensiunii

A doua zi am iesit la plimbare, si dintr-una in alta am ajuns in piata locala..In Bali sunt doua strazi principale, paralele si la un capat, ca semn de orientare este Monkey Forest, iar la celalalt este piata locala..In piata totul se negocieaza..initial cand te vad turist se arunca la niste preturi exorbitante, insa incet incet le inveti tactica.

Suveniruri in piata locala din Ubud - prea multe suveniruri nu am luat, ca na, locul este limitat in bagaje...insa intotdeauna se gaseste loc pentru niste uleiuri de masaj cu diferite arome..nu prea m-am putut abtine si mi-am ingreunat bagajul..Miroaseau a Bali si probabil am vrut sa duc mirosul aceasta acasa cu mine 8->

Peste tot in Bali e plin de ofrande...pe strazi, prin piete, prin casele oamenilor, prin magazine, absolut peste tot! Ofrandele sunt confectionate manual, de femeile balineze care impletesc cosulete din frunze de banan si le umplu cu flori, ierburi, orez uneori si am vazut chiar si niste bomboane ambalate...Langa o ofranda este nelipsit un betisor parfumat care arde incet si te ademeneste cu parfumul lui.

Ofrande aduse zeilor

In Ubud m-am indragostit de un restaurant..nu stiu cum se numeste, dar este pe strada principala si este fix langa Three Monkeys (restaurant recomandat in ghidul LP)..din strada se vad doar peretii verzi si in fundal o parcela maaare cu orez, de un verde crud ce-ti incanta privirea...Pe masura ce pasesti, constati ca au cateva masute la care poti lua masa sau bea un ceai racoritor. De asemenea, o fantana ornata frumos cu flori completeaza atmosfera..

In prima seara cand am descoperit-o aveam pofta de un desert. Am luat deserul balinez si dupa aceea numai la el m-am gandit cate zile am stat in Ubud. Dar am revenit si pentru budinca de orez brun si pentru alte preparate ale lor, atrangadu-ma de fiecare data priveliste campului cu orez verde...

Vedere dinspre terasa restaurantului cu pricina

Arta balineza

Desert balinez - banane prajite intr-un sirop de caramel si cu aroma de portocale..Delicios!

Atmosfera de vis

In Ubud am fost pentru prima data la Doctor Fish. Aceasta este o tehnica de inlaturare a pielii moarte de pe picioare, cu ajutorul unor pesti. Vazand reclama in timp ce ma plimbam prin Ubud, curioasa cum sunt, am zis ca trebuie sa incerc! Senzatia pe care o ai cand introduci picioarele in apa seamana cu niste furnicaturi...pe mine m-au gadilat si a fost destul de greu sa ma obisnuiesc sa tin picioarele in apa, fara sa le scot, mai ales ca imediat ce le-am introdus in apa s-au napustit asupra mea! Oricum, pestii nu au dinti, sau cel putin asa scria in brosura informativa pe care am citit-o cat am stat cu picioarele in apa.

Nu am fost la dansurile traditionale balineze, insa am avut deosebita placere sa asistam la niste repetitii ale unor domnisoare tare dragute..Iar cea de sus, avea niste ochi superbi!

Pana si pe strada au atarnate ofrande!

Si cum principala atractie din Ubud este Monkey Forest, intr-una din zile am fost si aici. Monkey Forest este un templu, situat intr-o padure, si dupa cum ii spune si numele, este plin de mamute..si nu orice fel de maimute, ci maimute agresive! Aici traiesc in voie in jur de 300 de maimute, uneori mai depasesc si granitele rezervatiei..si din aceasta cauza, cand treceam noaptea prin zona respectiva eram cu ochii in patru.

Doar pentru senzati tari! Cum simteau de la departare mirosul de banane, maimutele tabarau pe tine!

Monkey expert - daca pateai ceva sau aceste vietati dragalase deveneau prea agresive, acesta era omul tau :D

La o plimbare agale prin Ubud, constati ca chiar daca nu esti pe malul marii, sunt guesthouse-uri dotate cu piscina, unde poti sa lenevesti in voie...dar pretul creste simtitor. Nu mai platesti 22 de euro pentru o dubla (asa cum am paltit noi), ci de la 100 in sus!

Dupa vreo 3 zile de lenevit in Ubud, am zis ca trebuie sa vedem si altceva pe insula. Ne-am trezit de dimineata, cu traseul facut dinainte si am tocmit un sofer cu o dubita, sa ne duca prin insula. Pentru o zi intreaga ne-a costat aproximativ 25 de euro, totul impartindu-se la 4. Am fost mai intai pe o plantatie de cafea, unde ne-au aratat cum se prepara cafeaua si ne-au dat sa degustam mai multe tipuri de cafea si ceai, apoi am fost la Bedugul, la templu de pe lac si la gradina Botanica, dupa masa ne-am petrecut-o la templul Taman Ayun, iar seara ne-am terminat ziua cu-n apus de soare (nu foarte reusit!) pe plaja vulcanica de la Tanah Lot, undeva pe coasta vestica a Baliului.

Cafea proaspat prajita, miroasea exceptional.

Gradina botanica de la Bedugul

Ulun Danu - Templu hindus, amplasat pe malul lacului Bedugul

Taman Ayun - un alt templu plin de flori

Flori de banan, pacat insa ca nu miros la fel de frumos pe cat arata..

Taman Ayun

In drumurile noastre prin insula, am prins si niste ceremonii de inmormantare..Contrar a ceea ce se intampla la noi, inmormantarile la ei sunt vesele..nici nu realizezi ca este de fapt o inmormantare, daca nu-ti spune soferul..

Un imblanzitor e sarpe

Apus la Tanah Lot, pe costa vestica a Baliului

Iar la final, dupa vreo 5 zile petrecute in Ubud, in inima insulei, am zis ca daca tot am ajuns in Bali, sa mergem si la plaja..si uite asa am luat o masina pana in Sanur, statiunea linistita de pe coasta de est. Cazare am gasit cu 20 de euro dubla, baie in camera, curat si frumos aranjat, fara mic dejun insa.

Well, probabil acesta este Bali-ul la care se gandesc cei mai multi, insa dupa cum se poate vedea in poza de sus, plaja este plina de alge..inainte de a inota te alegi si cu niste impachetari cu alege gratis! Macar ne-am pus un strat de bronz inainte de Perhentian :D

Plaja din Sanur la prima ora a diminetii

Singurul lucru bun din Sanur! In plimbarile noastre de la pranz, cand soarele ardea de nu puteai sa stai la plaja, am dat peste un restaurant pescaresc unde iti alegeai pestele/scoicile si ce mai vroiai direct din acvarii..iar preturile, de nimic!
A, si mai e masajul pe plaja din Sanur..si ala mi-a placut..si-a meritat cei 5 euro (o ora), cand e ascultam marea, in timp ce o tanti m-a uns continuu cu uleiuri frumos mirositoare 8-> Un adevarat rasfat!

Navigand prin Halong Bay

2010-09-08T07:30:00.004+03:00

Legenda spune ca acest golf s-a format cand un dragon s-a aruncat in mare, si tarandu-si coada, a sculptat un mare arhipeleag, format din mii de insulite carstice, stancoase si acoperite de o vegetatie de un verde ce-ti incanta privirea. HaLong inseamna de fapt "dragon in coborare", golful fiind inscris in patrimoniul UNESCO si din cate cunosc intrase in competitie si pentru "cele sapte minuni naturale ale lumii".

Pentru a ajunge in Halong Bay, am achizitionat un tur de la o agentie locala din Hanoi, cel mai ieftin pe care l-am gasit pe strada, pentru ca vroiam sa vedem peisajul si nu ne interesau neparat conditiile..mancare sa fie, si un adapost deasupra capului...Ne-am zis ca nu putea sa fie mai rau decat in yurta din Mongolia, unde carnea de capra statea la uscat! Astfel, pentru 43 de USD am avut un tur de 3 zile (doua nopti - una dormita pe vapor, alta pe o insula din golf, la un hotel de 2 stele), seafood cat cuprindea, o tura pe Moneky Island si o ora cu kayak-ul in apele faimosului golf.

Asa arata camera dubla de pe vasul pe care ne-am petrecut o noapte in Halong Bay..avea un ventilator, fereastra spre mare si o baie cu apa calda!

In prima zi a fost destul de inorat, asa ca privelistea asupra golfului nu a fost una ca din revistele de turism..

O barca asemanatoare cu a noastra...Golful era plin de astfel de barci..toate pline cu turisti, destul de aglomerat, nimic nu-ti lasa impresia ca esti doar tu cu marea si miile de insulite pustii..pacat.

Ghidul nostru, care si pe mine si pe cealalta Miruna ne-a intrebat de vreo cateva ori daca Tudor este sotul nostru sau daca suntem casatorite! In Vietnam, la 24 de ani este ceva obisnuit sa fii casatorit, mai ales ca fata.

Cand ne-am imbarcat, ni s-a spus ca mancarea este inclusa in tur, insa ca bautura trebuie platita separat...si mai era ceva! In cazul in care vroiam sa bem ceva care nu era achizitionat de pe barca, trebuie sa platim 10.000 dongi pentru apa sau 20.000 pentru o bere..La inceput nu aveam sa stim de alte posibilitati de achizitionare a bauturilor, in afara de cea de pe barca...Insa se pare ca stiau ei ce stiau :)) Tanti asta vindea de toate, cheap cheap!

Spre seara, cand ne apropiem de una din grotele golfului, apa incepe sa semene a ceea ce stiam de prin faimoasele poze.

Barci ancorate in golf

Dupa masa am vizitat "Grota Surprizelor" - considerata ca fiind una dintre cele mai frumoase doua pesteri ale golfului. Pestera este destul de mare, fiind compusa din trei incaperi si un traseu de aprope un kilometru. Dupa aceasta vizita, a venit si vremea kayak-ului! In pretul excursiei era inclusa si o ora de kayaking, prin apele verzui ale golfului Halong Bay!

Intre timp ne-am bagat si la o baie. Pentru cei ce doreau adrenalina, se sarea de pe puntea de sus a vasului.

Well..si apusul..celebrul apusu din Halong Bay..pacat ca era inorat! Nu am prins cine stie ce, in sensul ca am vazut si apusuri mai minunate, insa mi-a placut pe urma sa stau pe puntea vasului si sa privesc cum apar stelele una cate una..

Se lasa seara in golf

A doua zi de dimineata avem ceva mai mult noroc..soarele este cu noi! Si de data aceasta peisajul este altul in aceasta lumina.

A doua zi am fost dusi pe Insula Cat Ba, insula pe care se afla si Parcul National cu acelasi nume. Casa aceasta mi-a placut tare mult cum arata si parca parca m-as fi mutat in ea!

O mica drumetie pe insula, prin padurea ecuatoriala..inca arata bine!

Dupa vreo jumate de ora de mers singura prin padure, cam asa aratam..

Imagini de prin golf..

Aici incepe sa se zareasca la orizont Insula Maimutelor - pentru ca vroiam sa facem si baie in ape de-un albastru inimaginabil, ne-am luat de la agentie pentru infima suma de 5 USD si un tur de 3 ore spre aceasta insula.

Ne apropiem tot mai mult, iar imaginea plajei albe, a apei albastre si a barcii acostate la tarm parca este desprinsa din "Laguna Albastra"

Pe insula zburdau libere cateva maimute, insa nu am mai stat la panda sa le pozez, ca pana acum am vazut nenumarate astfel de craturi si m-am cam obisnuit..Insa plaja, ee..plaja era exceptionala!

A treia zi dupa o scurta plaja de dimineata ne-am trezit dintr-o data cu o astfel de vreme..Mai tarziu la hostel am aflat ca ar fi venit taifunul, caci alti turisti s-au intors mai devreme din excursie, iar altele au fost anulate...Nu mai vorbesc ce ploaie am prins a doua zi in Hanoi si cu o noapte inainte de a zbura spre Kuala Lumpur..

Welcome to Hanoi!

2010-09-06T09:00:00.000+03:00

Dupa vreo doua zile de mers cu trenul din Guanghzou, aterizam la 5 jumate dimineata (ora locala) intr-o gara ce nu parea sa semene cu ce vazusem pana atunci in Asia – aglomeratie mare, cladiri multe, ghisee si mai multe..Totusi ajunsesem in Hanoi. Nu aveam niciun dong (moneda locala) si la ora aceea nu se zarea niciun bancomat…iar soferii de taxi tot incercau sa ne convinga sa urcam in masinile lor, la un pret exorbitant. Noroc cu ghidul LP, care zicea ca de la acea gara se poate ajunge usor in oras, in vreo 20 de minute..o luam pe jos, cu rucsacii in spinare, gasim si bancomat la vreo 5 minute de gara..Ghidul nu spunea insa ca trebuie sa traversam si un imens pod, peste care cu greu circula pietonii, cu atat mai mult cei neobisnuiti cu atmosfera traficului haotic din aceasta tara.

Dupa doua nopti dormite pe tren, incercand sa ajungem in centrul Hanoiului

Inceputul parea promitator! Am ajuns intr-un final la hostel (dupa vreo 4 ore – asta dupa ce am schimbat un hostel), ne-am cazat (6 usd patul in dormitor – AC si apa calda) si am pornit pe strazile din cartierul vechi. Peste tot se gasesc magazine cu suveniruri, haine sau restaurante locale, unde locuitorii stau seara pe scaunele minuscule, la un pahar de ceva , discuta una alta si manaca seminte..

Suveniruri

Cand se lasa seara, trotuarele din Hanoi erau pline de astfel de persoane

Mai sunt de asemenea si agentii locale ce vand excusii in Halong Bay si alte zone ale Vietnamului, sau femei pe biciclete cu tot felul de fructe de vanzare si uneori chiar si flori..Pe strazi, mai ales in cartierul vechi, domneste o atmosfera ce-ti aminteste de aerul parisian.

Vanzatoare de flori

Bicicleta este un mijloc de transport folosit la maximum in Hanoi!

In centrul orasul vechi se afla lacul Hoam Kiem, cu salcii si bancute pe marginea sa, unde seara se aduna multe perechi pentru a se plimba agale. Am vazut de asemenea si locuitori care vin pe marginile lacului pentru a face gimnastica, la primele ore ale diminetii sau seara dupa apusul soarelui.

Lacul Hoam Kiem

Indragostiti pe malul lacului

Asa cum v-am obisnuit, am mai incercat si din bucataria locala – ma duce eu lihnita de foame intr-o dimineata (era aproape de pranz) la o tanti ce vindea pe strada orez cu ceva si zic ca vreau un bol..ma uit ce mai are prin fata si nu-mi face nimic cu ochiul, decat niste larve de viermi (asta cred ca erau) cu niste legume..Ii spun sa-mi puna o portie si o intreb cat face..16.000 dongi (aproximativ 70 de eurocenti!). Dupa cum vedeti in poza, masa mea arata destul de bine..iar gustul carnii nu pot sa zic ca era rau ;)) Am dat din viermisorii mei si la cativa vecini de hostel si au parut si ei incantati de gust! Viermii aveau gust de carne, carne prajita si chiar mi-au placut…erau crocanti, dar nu foarte..Trebuie incercati ca sa vedeti ce gust au! In rest, am gustat din pachetele de primavara vietnameze si mi s-au parut delicioase, mai ales ca veneau insotite cu un sos aromat, pe care n-am reusit sa-l identific.

Orez cu legume si larve de viermi

Mirodenii si fructe uscate

Fel si fel de peste uscat

Creveti uscati in piata locala

Daca ajungi in Hanoi, parerea mea e ca nu trebuie sa ratezi o cursa cu motocicleta in spatele unui locanic..Nu costa mult, in jur de 1 euro, insa experienta este de neuitat. Printre atatea alte motociclete si biciclete si masini, te intrebi daca cumva la urmatorul colt iti vei zdrobi genunchii de motocicleta din dreapta sau poate din stanga..e destul de palpitant, mai ales daca afara mai si ploua!

Alte puncte de interes in Hanoi mai sunt Templul Literaturii – o oaza de linsite, reprezentand prima universitate nationala, Casa Memoriala si Mausoleul Ho si Min – la mausoleum nu am ajuns, precum si Catedrala Sfantul Iosif din centrul cartierului vechi. Catedrala nu este cine stie ce la exterior – peretii eteriori sunt afectati de vremea umeda din zona, insa cand pasesti in interiorul ei, parca te intorci in Europa. Un sentiment straniu cel putin pentru mine, dupa o luna de zile petrecuta in Asia.

Templul Literaturii!

Casa Memoriala Ho Chi Minh - aici a locuit unchiul Ho in vara anului 1945, timp in care a redactat declaratia de independenta a Vietnamului

Aici cred ca am nimerit la inmormantarea respectivului, caci era un fel de ceremonie la poarta casei si multa lume adunata

Catedrala Sfantul Iosif din Hanoi

Interiorul unei curi - parea a fi templu

Incercand sa traversezi strada - o chestiune destul de complicata in Hanoiul plin de motociclete. Totul este sa nu te fugi! O iei usor inainte, iti mentii ritmul de mers si intr-un final te vezi teafar pe partea cealalta a strazii. Trebuie sa recunosc ca la inceput mi-a fost teama, ba chiar m-am si trezit stand in mijlocul strazii, caci nu aveam pe unde s-o iau, dar am observat ca toata lumea ma ocolea!

Cu trenul, de la Beijing la Hanoi - informatii utile pentru toata lumea

2010-08-30T08:12:00.003+03:00

M-am gandit ca ar prinde bine un astfel de post, din cauza ca eu am intampinat ceva probleme in momentul cand m-am decis sa merg cu trenul prin China, de la Beijing si pana la granita cu Vietnamul. Asadar, pentru cei ce vor alege candva sa faca acest traseu, sau macar o parte din el, sper sa fie utile aceste informatii.

In trenurile chinezesti exista urmatoarele clase (de la cel mai ieftin la cel mai scump): hard seat – loc pe scaun tare, soft seat – loc pe scaun, dar ceva mai confortabil, hard sleeper – paturi intr-un vagon deschis, cate 6 pe sectiune, soft sleeper – cuseta de 4 locuri, si deluxe sleeper – cuseta cu 2 locuri si conditii foarte bune. A, si mai e o categorie..locul in picioare sau pe scaunel cumparat inainte de plecarea trenului din gara..Pe asta n-o stiam, dar am aflat-o in momentul cand am mers in jur de 20 de ore la hard seat, iar vagonul era plin ochi, ca in autobuz mergeau oamenii aia si parea ca asta e o practica obisnuita..

Biletele de tren se pot cumpara de la agentii de pe net, de la hostel sau personal din gara..Hostelul din Beijing taxa 30 de yuani (in jur de 4 euro) per bilet rezervat, iar agentiile de pe net nu stiu, caci nu am incercat. Dar cel mai ieftin bilet il obtii de la gara..dar cu ceva aventuri.

Pentru ca asa cum stim cu totii, chinezii sunt multi rau si se mai si deplaseaza de colo colo, trenurile sunt foarte aglomerate mai tot timpul anului, nu numai de ziua lor nationala (1 octombrie) sau Anul Nou Chinezesc! Pentru un a obtine un bilet la hard sleeper pe ruta Beijing – Hong Kong sau doar pana la Shanghai sau Guanghzou eventual..trebuie sa rezervi cu cel putin 10 zile inainte..Noi ne-am dus la gara imediat ce am ajuns in Beijing si vroiam 3 bilete la hard sleeper pentru una din destinatiile astea, pentru peste 5 zile…dar nu am gasit nimic.

Trenurile spre Guanghzou si Hong Kong pleaca din Gara de Vest din Beijing, acolo ducandu-ne si noi pentru a le achizitiona..gara este imensa, pe vreo 2 nivele, cu vreo 30 de case la parter, cu zeci de restaurant…si cozi infinite..Citisem in Lonely Planet ca exista un ghiseu pentru straini la etajul 2 undeva…exista intr-adevar, dar nu este semnalizat in niciun fel, nimeni nu stie de el..m-am invartit vreo ora pana l-am gasit..cum uric scarile rulante la etaj, pe partea stanga se face un culoar (langa este un bancomat) si pe acel culoar este acea casa speciala, cu personal care vorbeste limba engleza..La casele de la parter nu am incercat, caci erau cozi imense si nu cred ca stia cineva limba engleza.

De la Beijing la Guanghzou, trenul face 21 de ore..sunt doua trenuri pe zi parca, unul la 11 dimineata si altul la 2 dupa masa. Noi l-am luat pe cel de la 11, si am sosit la 7 jumate a doua zi de dimineata in Guanghzou.

In gara din Guanghzou am procedat altfel..m-am dus la un politist (acestia stiu cat de cat limba engleza) si i-am aratat pe harta pana in ce oras vreau bilet, la ce clasa, cate bilete si in ce zi..si l-am rugat sa-mi scrie pe o foaie. Mi-a scris, i-am multumit frumos si m-am pus la una din cozile imense, la un loc cu toti chinezii de rand. Cand am ajuns in fata i-am aratat foaia persoanei de la ghiseu, si spre surprinderea mea stia engleza..dar oricum, ar fi bine sa aveti scris cu caractere chinezesti ce anume vreti sa cumparati. Din Guanghzou in Naning sunt vreo 4 trenuri pe zi..dimineata, pe la ora 2, pe la ora 6 si pe la ora 9 seara..ideal ar fi sa-l luati pe cel mai tarziu, daca gasiti locuri..noi n-am gasit. Pana in Nanning trenul face in jur de 13 ore jumate.

In Nanning, pentru cumpararea biletelor spre Vietnam (Hanoi) exista un ghiseu special..mi-au zis si doamnele de la informatii si am gasit dupa aceea si intr-un ghid…ghiseul nr. 16, unde personalul vorbeste limba engleza. Din Nanning spre Hanoi, trenul pleaca in jur de ora 6 dupa masa, si ajunge in Hanoi a doua zi de dimineata la 5 jumate (ora locala – mai putin cu o ora fata de ora Chinei).

Bun, si acum cateva preturi, caci cu siguranta va intereseaza atunci cand va planificati calatoria:

· Beijing – Hong-Kong (hard sleeper) in jur de 560 yuani

· Beijing – Hong-Kong (soft sleeper) in jur de 1200 yuani

· Beijing – Guanghzou (hard seat) 253 Yuani – acelasi pret il avea si biletul fara loc!

· Guanghzou – Nanning (hard sleeper) 173 yuani

· Nanning – Hanoi (hard sleeper) 147 yuani.

Dupa ce am mers peste 20 de ore cu trenul la hard seat – adica in fund pe scaun si dup ace am vazut ca altii au mers asa in picioare (si din cand in cand se mai asezau in locul altora) sau pe un scaunel pliabil, un drum cu personalul in picioare pana la munte este..walking in the park J).

Trenurile chinezesti au aer conditionat, apa calda pentru supele instant prezente peste tot si din cand in cand pe culoar mai trece un nene cu cate un carucior cu mancare (orez cald cu carne si legume, fructe, supa instant sau ceva de rontait) – deci cu siguranta nu faci foamea!

Pentru Hong Kong, trenul poate fi inlocuit cu autobuzul..noua ne-a fost mai usor asa, dupa ce n-am gasit tren direct spre HK si astfel ar fi trebuit sa schimbam garile in Guanghzou..autobuzele din acest oras sunt mai dese, costa mai putin decat trenul (87 Yuani dus si la intoarcere am platit 80 dolari HK) si pleaca din fata marilor hoteluri din oras (Marriott China Hotel este unul dintre ele – hotel situate aproape de gara). Drumul, cu tot cu trecut vama, dureaza in jur de 3 ore jumate.

Cam asta a fost cu trenurile din China..si nu uitati, chiar daca garile par imense si prima impresie este ca nu ai sa gasesti nimic acolo (eu m-am cam speriat cand am vazut ce se intampla prin gara din Beijing), totul este sa intrebi cat mai multa lume si sa ai suficient timp la dispozitie. Drum bun!

Gara de Vest din Beijing

Nu, nu este in autobuzul local, ci in trenul Beijing - Guanghzou, hard seat

Prin tren

Acelasi tren

Hard sleeper in trenul Guanghzou - Nanning

Hard sleeper in trenul Nanning - Hanoi

Hard sleeper in trenul Nanning - Hanoi

Hard sleeper in trenul Nanning - Hanoi

Hong Kong - parca pasesti in alta lume

2010-08-24T10:00:00.000+03:00

Dupa ce am parcurs aproximativ 2000 de km cu trenul din Beijing, spre sudul Chinei, am sosit in Hong Kong...una dintre cele doua regiuni administrative speciale ale Chinei (cealalta este Macao). De cum pasesti in acest loc, totul ti se pare extrem de diferit fata de ce ai vazut in Beijing. In primul rand totul este verde si curat..vegetiatie luxurianta peste tot, curatenie pe strada, in vama dezinfectante cu alcool la tot pasul, toata lumea vorbeste engleza, cer albastru si zgarie nori de nici nu-i cuprinzi cu ochii.

Daca la Beijing mi se parea cald, ei bine, in Hong Kong indicele de confort termic a luat-o razna..si caldura si umezeala la cote maxime! Dar se trece peste acest mic detaliu in momentul cand te plimbi pe Avenue of Stars si admiri pe partea cealalta zgarie norii in lumina zilei sau Simfonia Luminilor, in fiecare seara de la ora 8. Avenue of Stars este un loc de promenada pe faleza din HK, in care starurile cinematografiei locale au cate o stea. Nefiind o fana a filmelor asiatice, nu i-am recunoscut decat pe Bruce Lee si pe Jackie Chan.

Panorama spre Insula Kong Kong, in timpul zilei

Avenue of Stars - Hollywood-ul asiatic

Seara, toata lumea se strange pe aceasta faleza pentru a urmari Simfonia Luminilor, un joc de lumini si muzica ce-ti incanta toate simturile. Pentru cei mai pretentiosi, exista si croaziere in acest timp, pentru a urmarii spectacolul direct din golf. In prima seara am prins-o dintr-o intamplare, caci ne plimbam pe faleza si am auzit anuntul cum ca va incepe la ora 8..In seara urmatoare am vrut s-o si filmez, insa se anulase din motive tehnice..Pozele nu reflecta intocmai realitatea, iar jocul de lumini fara muzica nu este impresionant, insa pana ajungeti in Hong Kong sa vedeti pe viu acest spectacol, va las sa va clatiti ochii cu cateva poze.

Portul Victoria la asfintit

Simfonia Luminilor

Pentru o panorama de la inaltime a Hong Kong-ului, cel mai popular loc este Victoria Peak, la care se poate ajunge atat mergand pe jos, cat si urcand cu un trenulet. La urcare am ales varianta motorizata (am platit parca 25 de dolari HK), iar la coborare am luat-o pe jos, trecand agale pe langa fel si fel de casute construite intr-o mare de verdeata, departe de zgomotul orasului. Am inteles ca acesta zona ar fi una dintre cele mai scumpe din lume, si pe buna dreptate...cine nu ar vrea sa se trezeasca in fiecare dimineata cu o asemenea priveliste?

Trenuletul te lasa intr-un mall cu multe magazine de suveniruri, cafenele si restaurante. De cum pasesti pe terasa, intreaga panorama iti taie rasuflarea!

Hong Kong-ul vazut de sus!

Dupa Avenue of Stars si Victoria Peak, am urcat si pe faimosul Star Ferry, (25 dolari HK parca) , ne-am mai plimbat prin HK cu tramvaiul double decker (ne-am urcat pur si simplu la intamplare si am coborat cand ne-am plictisit de vazut o multime de zgarie nori pe stanga si pe dreapta), am vazut o multime de vanzatori de peste si alte vietati acvatice uscate, am luat-o la pas printr-o piata locala si ne-am plimbat pur si simplu pe strazi.

In unele locuri te simti ca in Beijing, de unde si aroma asiatica a acestui oras, insa de cele mai multe ori uiti ca esti in Asia. Au o multime de parcuri, frumos aranjate, ingrijite, cu multa verdeata si locuri de odihna si meditatie, au adevarate cartiere de blocuri inalte cu gradinita, malluri si tot ce ii trebuie unui locuitor pentru a duce o viata linistita.

Fructe de mare si peste uscat

Pe strazile din Hong Kong

Printre zgarie norii din insula HK

Tramvai double decker

De prin tramvai

Un cartier rezidential prin care am ajuns din greseala: aveau locuri de odihna cu flori si verdeata, un mall la parter/subsol, o gradinita..de toate

Panorama asupra portului Victoria

Fructe si legume de toate felurile

Piata locala - peste uscat..si nu, nu miroasea rau!

Parc in Honk Kong

Supa de inotatoare..Delicioasa!

Si pentru ca HK-ul este un oras scump, singura cazare acceptabila pentru bugetul nostru pe care am gasit-o a fost evident in..faimoasa Chungking Mansions! Un bloc inalt, care apropos va fi renovat in curand, plin de hosteluri pentru backpackeri..Pretul platit pentru o noapte intr-un "dormitor de 4 persoane" este infim...7,5 euro aproximativ, dar pe masura pretului mic, este si spatiul din camera..;)) Evident, aveam totate facilitatile: baie cu dus in camera, televizor si internet wireless..ba chiar si aer conditionat si ventilator..un rasfat!

4 paturi intr-o incapere de 2 pe 3 metri, fara geamuri, undeva la etajul 11: Camera noastra din Chungking Mansions - Da, in fund de tot este o oglinda destul de mare, pentru o falsa impresie de spatiu..Iar langa oglinda, usa de la baie..Apropos, poza e facuta de pe hol!

Mi-a placut Hong-Kong-ul, mai mult decat Beijingul..de departe se vede amprenta britanica asupra acestui oras, precum si stilul de viata occidental. Desi initial am vrut sa sar peste Hong Kong, caci nu ma atrageau zgarie norii pe care-i vazusem in cateva poze pe alte bloguri, am ramas impresionata de cum am intrat in acest oras..Probabil mi-a placut si datorita faptului ca nu ma asteptam la nimic spectaculos..

Dupa 2 zile si jumatate in acest peisaj urban am pornit din nou spre China, cu autobuzul si mai apoi cu trenul spre Vietnam. Data viitoare voi povesti cum se cumpara biletele de tren in China, si cum se circula cu trenul in aceasta tara, informatii utile pentru cei ce vor dori sa mearga candva pe acest traseu, all the way by train.

Salutari din Beijing!

2010-08-16T08:30:00.001+03:00

Daca cu aproape o luna in urma paseam in Piata Rosie din Moscova la inceputul calatoriei cu transiberianul, e...dupa lungi calatorii cu trenul (si uneori cu alte mijloace de transport) am ajuns si la celalalt capat...Piata Tianamnen din Beijing. Si cele doua piete seamana mult..amandoua iti cam taie rasuflarea cand pasesti in ele, ambele adapostesc trupul neinsufletit al conducatorului mult iubit si ambele au fost martore la ororile comunismului.

Cand intri in Tianamnen trebuie sa-ti introduci bagajul printr-un aparat ca la aeroport, la fel ca la orice statie de metrou de altfel. Piata este plina de politisti, la fel ca si tot orasul...sunt atat de multi ei (chinezii), incat isi permit chiar sa puna cate un om peste tot (la metrou, in autobuz, sa tina umbrela politistilor de la intrarea din Orasul Interzis...everywhere). Fie ca esti la 7 si jumatate dimineata, la amiaza sau pe seara, piata este plina de oameni..turisti si localnici veniti in pelerinaj parca la Mausoleul lui Mao, constructie ce domina intreaga piata.

Am vrut sa-l vad si eu pe Mao mumificat, caci daca la Moscova nu l-am vazut pe Lenin, am zis ca macar aici..dupa ce ne-am trezit luni dimineata la 7 si am constatat ca lunea nu se fac vizite (programul de vizitare e de la 8 la 12), a doua zi am fost fix la 7 si jumatate in piata ca sa stau la coada, sa apuc sa-l vad...Si nu mare mi-a fost mirarea cand la acea ora matinala era o coada de nedescris si drept urmare am preferat sa ma plimb prin oras.

Mausoleul lui Mao vazut de pe Poarta de Sud

Poarta de Sud, intrarea in Tianamnen

Eroii neamului - mereu la datorie (statuie in fata mausoleului lui Mao)

La fel si acesti tineri

Piata la 7 si jumatate dimineata - da, in fundal se vede coada imensa!

Plimbarea de dimineata

La nord de Piata Tianamnen se gaseste Orasul Imperial adica, care candva era interzis oamenilor de rand - de aici di numele: Orasul Interzis. La intrarea in oras se zareste portretul lui Mao, dupa aceea se trece succesiv prin niste porti care seamana intre ele si intr-un final se ajunge intr-un mare labirint cu fel si fel de portiuni folosite in trecut de membrii dinastiilor Ming si Qing. Orasul ar avea cam 800 de cladiri si in jur de 9000 de camere..insa nu toate se viziteaza. In unele camere au fost amenajate expozitii ale obiectelor ce au apartinut famililor regale, iar in altele magazine de suveniruri. Orasul are chiar si o gradina, o oaza de racoare in arsita verii.

Intrarea in Orasul Interzis

Mao

Prin curtile interioare ale Orasului Interzis

Beijingul este un oras poluat, foarte poluat...in 5 zile cat am stat, nu prea am zarit soarele pe cer in adevarata lui splendoare..doar asa ca printr-un nor de fum. De aceea si toate pozele sunt cam...sterse dupa parerea mea..nu-mi prea plac nici mie..

Dupa Orasul Interzis, am vizitat Zona Olimpica...ce au facut chinezii pentru Olimpiada din 2008 m-a lasat masca...in primul rand au facut o linie speciala de metrou cred (nu stiu sigur, nu am citit nicaieri despre asta, dar statiile de metrou pareau noi)...in timp ce noi ne chinuim de vreo zece ani pentru Universitate - Drumul Taberei...Cand pasesti in zona in care s-a desfasurat olimpiada parca intri in alta lume, dar iti amintesti instant ca esti in Beijing, dupa zmogul ce pluteste deasupra Stadionului Olimpic si a Water Cube-ului...pacat!

Stadionul Olimpic

Water Cube-ul

Si daca tot am ajuns in Beijing, nu puteam rata Marele Zid Chinezesc. In jurul Beijingului sunt mai multe zone de unde se poate urca pe zid...cea mai populara este zona Badaling, adica acolo unde se inghesuie cei mai multi turisti...evident ca si noi am fost tot aici, dupa ceva peripetii...In aceasta zona, zidul ar fi in cea mai buna conditie, de aici s-ar vedea cele mai spectaculoase peisaje si este relativ aproape de capitala - doar vreo 70 de km. Daca nu dispui de bani de taxi (in jur de 40 euro dus intors) sau daca nu ti-ai luat un tur de pe la vreo agentie locala si sa te duca direct acolo, cea mai buna metoda de a ajunge la Badaling este autobuzul 919, la care am stat efectiv la coada pentru a ne urca in el. Biletul costa 12 RMB dus si in o ora jumate esti acolo.

Ajuns in Badaling, stai la o alta coada pentru a lua bilete de urcat pe zid si eventual un carusel (45 RMB parca intrarea la zid si 30RMB trenuletul pana pe zid - one way). Noi am ales sa urcam cu acel trenulet si coborarea am facut-o pe jos. Ajuns pe zid, caldura mare..soarele batea mai ceva ca in Gobi sau Sahara si unde mai pui ca si zidul era plin de lume. Asa e in China, sunt multi rau si peste tot trebuie sa stai la coada..la intrarea in autobuz, la gara pentru bilete (cozile din gara de nord de sambata dimineata sunt nimic..), la intrarea la metrou, la facutul pozelor, peste tot stai la coada..

Dar la zid a meritat, mi-a placut foarte mult, este impresionant cum se intinde zidul printre munti, cum se zareste in departare prin verdele muntelui..Si pentru prima data dupa vreo 4 zile, zaream albastrul cerului!

Marele Zid Chinezesc

Ursi in tarcurile din Badaling

Si ne-am mai plimbat pe strazi, am mai vizitat Templul Paradisului si am mai gustat din ciudatenile culinare locale: stele de mare si gandaci la gratar! Stelele de mare sunt tari si sarate...foarte sarate, nu mi-au placut asa mult, in schimb gandacii...dupa gandaci m-am lins pe degete...atat de gustosi erau..Foarte buni. Scorpioni nu am avut (inca) curajul sa incerc, caci i-am azut cum erau vii si se miscau (cei mici), iar cei mari erau cam negri ;))

Am gustat si din galustile lor, cu legume sau cu carne, si acelea mi-au placut, iar taitetii prajiti sunt deliciosi. Tofu nu mi-a placut in schimb...

Pofta buna - gandaci la gratar!

Steluta de mare la gratar

Broaste pe bat

Data viitoare!

O oaza de verdeata in mijlocul orasului poluat

Templul Paradisului

La plimbare prin Beijing

Si aceasta a fost capitala Chinei..daca mi-a placut? A fost interesant, insa parca ma asteptam la altceva. Este curios cum aici se inalta zgarie norii si cateva stradute mai incolo oamenii inca traiesc inca in hutonguri (o mare parte din populatia orasului traieste pe aceste stradute, ramase parca in secolul trecut)..la fel de curios este si faptul ca au o infrastructura bine pusa la punct pentru biciclisti si la prima ora a diminetii intersectiile sunt pline de acestia, dar totusi aerul este greu respirabil... Dar totusi Marele Zid Chinezesc ramane acolo, neclintit..

Acesta este capatul de linie pentru unii, caci chiar daca transiberianul s-a terminat aici, noi ne continuam drumul cu trenul mai departe, spre sud...

Spre China

2010-08-10T17:27:00.010+03:00

Asa cum v-am spus ultima data, pentru traversarea granitei dintre Mongolia si China am ales de data aceasta trenul. Din UB este un tren spre Erlian (orasul de granita chinezesc) de 4 ori pe saptamana: marti, joi, vineri si duminica parca. Trenul pleaca la ora 20 din UB si ajunge a doua zi de dim in jur de 11 la Erlian. Verificarea pasapoartelor de catre vamesii mongolezi se efectueaza in tren, insa pentru verificarea in partea chinezeasca, toata lumea se da jos si trece prin punctul de control. Acum nu stiu sigur daca trenul mergea si mai departe si ne-au dat jos doar pe cei care coborau in Erlian, sau daca toata lumea trebuie sa coboare.

La revedere Ulaan Baatar!

Pretul pentru UB-Erlian (kupe - cuseta cu 4 locuri) a fost de 51.000 T (aproximativ 30 euro), iar conditiile mai mult decat decente..ne-au dat asternuturi si prosoape curate, ne-au servit cu ceai si cafea din partea casei...ne-au pus chiar si muzica mongoleza prin difuzoare...sa nu-mi vina sa cred! Oricum, cert este ca prefer clasa a treia, decat kupe..la kupe este plictisitor..nici nu vreau sa-mi imaginez cum este sa mergi 4 zile asa...

Ajunsi in Erlian, stiam de un autobuz cu paturi de la cineva si am intrebat in stanga si-n dreapta de unde ar pleca, asta dupa ce citisem in prealabil pe net ca nu ar fi departe de gara..In vreo juma de ora ajungem si la autogara respectiva si dam sa ne cumparam bilete. Erlian - Beijing: 200 Yuani (vreo 23 de euro). Autobuzul pleaca la ora 4:30 PM si avea sa fie in Beijing a doua zi la 5:30 AM. Pana la plecarea autobuzului am dat o tura prin oras (arata destul de urat, nimeni nu stia o boaba de engleza) si am asteptat in autogara. Langa autogara sunt o gramada de minimarketui, un restaurant si chiar un internet cafe (5 Yuani ora).

Magazine in Erlian

Mi-am verificat emailul si am avut confirmarea faptului ca blogger.com si facebook nu functioneaza in Republica Populara Chineza...desi googleul si gmailul merg perfect.

Alte variante de a ajunge la Beijing din Ulaan Baatar ar fi tren pana la granita, pe urma luat o dubita pentru traversarea granitei si din Erlian acelasi autobuz...treaba asta ne-ar fi costat cu vreo 10 euro mai putin si cateva ore de oboseala si pe drum in plus. Evident, exista si varianta directa, trenul UB-Beijing de vreo 2 ori pe saptamana, care din cate am inteles costa in jur de 100 euro bilet la kupe.

Autogara din Erlian

Locurile de deasupra din night bus

Din nou in night bus

Night bus forever

Drumul pana la Beijing a fost confortabil pentru mine, destul de incomod pentru o persoana mai..solida sa zic. Paturile din autobuz erau pe 3 randuri si suprapuse..iar picioarele le puneai practic sub capul celui din fata...deci nu se putea sta la orizontala deloca (mai putin in ultimele paturi din spate, unde am stat si eu :D). Am avut vreo 2 opriri, pentru toaleta si una pentru masa, unde a stat vreo jumatate de ora in fata unui restaurant. Imediat dupa ce am plecat din Erlian, autobuzul a fost oprit de politie..ne-au dat jos pe toti si ne-au luat datele din pasaport...

La 5:30 AM ne dam jos in Beijing..soarele rasarise, insa nu prea se zarea pe cer...sa fie oare ceata?

Welcome to China!

Irkutsk - Ulaan Baatar cu 40 de euro!

2010-08-06T08:30:00.002+03:00

Da, atat ne-a costat drumul intre cele doua orase..si ne putea costa si mai putin, insa nu am fost pe faza. Trenul direct Irkutsk - UB este aproximativ 4000 Ruble (kupe - caci la trenurile internationale nu exista clasa a treia).

Cu 40 de euro am facut drumul acesta din bucati astfel:
Irkutsk - Ulan Ude: tren clasa a treia. Bilete cumparate cu vreo 4 zile inainte din gara din Irkutsk. Cost: 723 Ruble.

Bine ati venit in Ulan Ude - ora locala 6:30 AM

Tatal lor..

Si noi langa el

Piata centrala din Ulan Ude

Prin Ulan Ude

De la gara Ulan Ude am luat un taxi pana in centru, in zona operei, de unde am inteles ca ar pleca autobuzul vestit pentru UB. 200 ruble impartit la 3 a fost 65 ruble de persoana. Se putea evita aceasta cheltuiala, dar ne era teama sa nu ratam autobuzul.

Mi-a fost mila de acest sofer si chiar daca in jur erau altii cu masini mai aratoase, am zis sa-l alegem pe el, sa faca si el o cursa buna..

Ulan Ude - Kyakhta (orasul de granita din partea ruseasca): 250 Ruble. Aici, dupa ce n-am mai avut loc in autocarul direct de Ulaan Baatar pe care LP il mentioneaza in ghidul lor (pretul ar fi fost 950 Ruble ptr Ulan Ude - UB, atat citisem pe biletul cumparat in avans al unui francez..), ne-am lipit de o rusoaica buryata (acest popor de origine mongola numara aproximativ 400.ooo de locuitori in Rusia, in zona Republicii Buryate si in Districtul Autonom Buryat Aginsky - in imprejurimile lacului Baikal). Nu i-am retinut numele ei, desi am intrebat-o cum o cheama, insa a fost ca o salvare pentru noi, dupa ce usile autobuzului de UB s-au inchis.

Amicul dansei era mongol si ii expira viza de Rusia in ziua respectiva, prin urmare trebuia sa treaca granita cat mai repede..ii explicam si noi unde vrem sa ajungem si ne spune "follow me". Tipa stia engleza destul de bine, mult mai bine decat multi rusi - probabil buryatii sunt mai motivati sa invete limba engleza sa se duca sa studieze in afara, nu-mi explic altfel, caci si in tren am vorbit engleza cu o buryata, iar profesoara de engleza era tot de origine buryata..

Si o urmarim...dupa plecarea autobuzului ma vedeam stand o noapte in Ulan Ude..dar intelesesem ca nici pentru autocarul pentru a doua zi nu mai erau locuri..so, trebuia sa gasim alta varianta. Ne duce fata intr-o autogara locala, si ne explica ca luam o marshrutkya pana la granita, gasim acolo ceva sa trecem granita si pe urma gasim din partea mongoleza altceva pana in UB. Suna destul de dubios, insa nu aveam alta varianta..am mers pe mana ei si am zis ca ne tinem scai de prietenul ei pana in UB.

Dupa vreo 3 ore de mers cu marshrutkya, am ajuns in orasul de granita. Luam un taxi pana la punctul de frontiera si ne punem pe asteptat: Cost: 100 Ruble impartit la 4 (acum eram noi trei + mongolezul) inseamna 25 ruble de persoana. Buun! Incepea sa ne placa.

La vama, noroc cu baiatul asta care intelegea cat de cat engleza..dar nu prea vorbea. Tocmeste o duba ruseasca sa ne treaca granita si sa ne duca pana in primul oras cu gara de dupa granita - vreo 25 km mai depate. Pretul? 150 Ruble/persoana. Tipul studia la Hanoi in timpul iernii si vara facea ture intre Ulan Ude (unde statea viitoarea sotie) si UB. Cand i-am spus ca suntem din Romania a zis ca are doi colegi in Hanoi cu care se intelege super bine: Bogdan si Vali parca. La final i-am cerut adresa de email si i-am zis sa-i salute pe cei doi din partea noastra...poate bem o bere cand ajungem prin Hanoi. Inca nu mi-a raspuns la mail, dar astept..

Asteptand sa trecem vama

Dupa lungi asteptari si urcari si coborari din duba, trecem si vama..M-am simtit ca un clandestin inghesuita in marshrutkya aceea, cu vreo alti 6-7 mongolezi in jurul nostru, noi fiind singurele fete luminate. Dar am ajuns in Mongolia...eram de-a dreptul umiti ca ne-a reusit.

La granita Ruso-Mongoleza

Aici ne inghsuiam in duba sa trecem vama

Din Sukhbaatar, acelasi tip ne-a spus ca putem astepta trenul care sosea la 9PM si de dim era in UB, sau ca putem lua un taxi...a dat el niste telefoane si in jumatate de ora in fata garii aparu o mazda destul de noua. Ne costa 15.000 T de persoana cu taxiul pana in UB..si sa tot fie vreo 5 ore de condus. Pretul ni s-a parut bun si nu mai avea rost sa asteptam pana seara sa vina trenul si sa ajungem in UB a doua zi de dimineata, insa el a zis ca ramane sa ia trenul.

Dupa 5 ore de condus prin dealuri inverzite, ajungem in Ulaan Baatar, un oras urat si destul de poluat.

Pretul total? 40 de euro! Aventura traversarii granitei ruso-mongoleza intr-o duba..nepretuita ;)) 723 + 65 + 250 + 25 + 150= 1213 Ruble (adica 31 de euro) + 15.000 T (9 euro). Si nu mai spun ce emotii am avut la vama ruseasca, caci noi ne ne inregistrasem viza pe unde am stat..legal cred ca eram ok, ca fusesera niste zile de weekend, dar imi era un pic teama.

Cand am ajuns la hostel, am aflat ca se putea si mai ieftin: schimbat doua trenuri din irkutsk pana la granita rusa (bilet clasa a treia), cumparat bilet la kupe doar pentru traversarea granitei, si pe urma luat bilet iar la clasa a treia de la granita mongoleza spre UB. In total cred ca am fi iesit cu vreo 15 euro mai ieftin, dar am fi pierdut mai mult timp pe drum. Oricum, cea mai buna solutie ar fi fost daca am fi gasit locuri la acel bus direct din Ulan Ude in UB. (723R+950R=1673 ruble, adica in jur de 43 de euro).

Stema Mongoleza: apa, soarele, luna, granitele sale, si ying si yang

Sukbataar Square - piatra centr

Ulaan Baatar

Iar acum, in timp ce voi cititi asta, noi speram sa fim in Erlian, de unde vom lua un night bus (da, cu paturi!) pana la beijing, dupa ce vom fi traversat granita cu trenul de data aceasta.

A little bit of Mongolia...

2010-08-05T08:00:00.002+03:00

Stiu ca toata lumea asteapta poze din Mongolia, si impresii si multe detalii. Din pacate timpul este destul de scurt si mai trebuie sa ma ocup si de detalii tehnice, cum ar fi gasirea trenurilor catre urmatoarea destinatie, cautare cazare si chestiuni din acestea...

Pe scurt: am fost intr-un tur de 8 zile in sudul Mongoliei, in desertul Gobi mai exact, tur rezervat de la hostel cu o zi inainte: 330 USD de persoana cu totul inclus. Am dormit si in iurta (atat din aceea destinata turistilor, cat si iurta nomazilor), uneori si cu proprietarii iurtei..am baut airag (lapte de iapa fermentat), lapte de camila (nu are niciun gust) si milk tea (lapte cu ceai)...am baut chiar si alcool din lapte de camila (arata ca apa, dar avea ceva grade..). Am vizitat o manastire budista si mi-am spus ca trebuie sa ajung in Tibet..poate tot cu trenul :D

Am urcat pe dunele din Gobi, ne-a intrat nisip in ochi, gura si urechi (caci am prins o zi cu vant puternic)..am dormit la cort in unul din parcurile nationale ale Mongoliei..am facut o baie excelenta la una din baile publice dintr-un oras mongolez (nici in Ulaan Baatar nu am avut asemenea rasfat, caci nu au apa calda pana pe 6 august parca).

Am vazut stepa verde mongoleza, am vazut caii alergand liberi, am mancat buuz (pachetele fierte umplute cu carne de oaie - mancare traditionala mongoleza), noodle soup cu carne de capra, precum si un fel de gogosi prajite tot cu carne de capra. Am vazut curcubeul dupa o ploaie de vara, am urcat muntii stancosi, am schimbat cateva cuvinte cu copiii mongolezi care stiau engleza (majoritatea stiu cateva cuvinte - invata la scoala, nu ca in Rusia).

Am invatat sa spunem "multumesc" in mongoleza - bayrlaa sau "buna ziua" - Sain baina uu. Am vazut cat de mult de bucura niste copii cand le dai o mana de bomboane sau ca exista electricitate (de la panouri solare) chiar si in cel mai pustiu loc posibil Am invatat ca oamenii din desertul Gobi isi usuca carnea in soare, caci nu au frigider si asa o pastreaza pentru mai tarziu, am vazut cat de amabil este poporul mongolez, caci la fiecare iurta la care opream ne invitau inauntru si ne dadeau ceva de baut..

Am vazut albastrul cerului, care e mai albstru decat tot ce-am vazut pana acum...dar am vazut si cat de schimbatoare poate fi vremea in desertul Gobi..Am vazut cum arata orasele mongoleze sau cum isi face lumea piata..

Ar mai fi multe de spus, insa cu alta ocazie. Pozele urmatoare sunt cu dedicatie speciala pentru Varul Cristea, care m-a convins sa opresc si in Mongolia, daca tot ajung cu transiberianul prin partea aceasta de lume. Dar o sa mai vin si cu alta ocazie, cu siguranta! Mai am de explorat nordul si centrul Mongoliei...

Baia publica

Asa arata unul din orasele mongoleze

Toaleta in curte la o familie - faceau economie de lemn

Piata locala

Muntii stancosi

Duba noastra ruseasca

Mongolian Happiness

Poze de prin orasele/satele prin care am trecut

Vanzatori de suveniruri

Iaci

Muntii Mongoliei de Sud

Masina noastra ruseasca

Gobi - munte si desert

Carne lasata la uscat

Trei iurte la marginea desertului

Cai in libertate

Gobi Desert

Suveniruri din nou

Una din familile la care am dormit

Carne lasata la uscat

Road to nowhere

Am vizitat si o manastire budista - acesta era singurul invatacel de acolo

Si mastirea din exterior

Un fel de oaza..

Da, este ceea ce se vede! Un scorpion..nu noi l-am descoperit, ci Diego, tipul care mai era cu noi. Statea pe o piatra pe la asfintit si se juca cu un bat in nisip...cand sari cat colo...scorpio, scorpio..era destul de mic, cam 5 cm sa zic, parea inofensiv, dar nu se stie niciodata..

In zona asta a fost descoperit micul scorpion

Asa arata una dintre iurtele speciale pentru turisti

Masa de pranz gatita in masina

Si o alta familie ce ne-a gazduit

Se gasesc la tot pasul

Am dormit cu asa ceva in iurta..

Scuturand nisipul din iurta

Aici era in prima zi si se pusese pe o furtuna cam urata...vroiam initial sa campam, dar dupa ce ne-a smuls cortul ne-am adapostit intr-o iurta locala

Electricitate

At the gas station

Intrarea intr-un oras

Ghida noastra

Atat de verde..poza este facuta pe drumul de la granita de nord (cea cu Rusia) spre Ulaan Baatar. Sudul nu este chiar atat de verde, insa are si el frumusetea lui.

Rafting in Siberia

2010-07-30T08:00:00.000+03:00

Buun, la 8 jumate dimineata ne trezim cu ghizii la usa hostelului: Dima, un tanar pe la 24 de ani, am aflat mai tarziu, caci initial nu-i dadeam asa putin - si Dasha, o tipa la 28 de ani, soferita unei dubite japoneze cu volanul pe dreapta...Baikal Adventure este o companie micuta din Irktusk, care organizeaza fel si fel de tururi..la cerere pot face tururi personalizate, iar Dima, tipul care a fost cu noi la rafting era super de treaba.

Se ridica ceata de deasupra lacului - prima oprire pentru pranz

Afara era soare si frumos, doar urma un tur de rafting de 3 zile..Dupa ce am mers in jur de 150 km pe un drum ce traversa padurea siberiana, am facut un popas pentru masa si apoi am continuat inca vreo 30 de km pe un drum secundar, pentru a ajunge la malurile raului Irkutsk pe care vom naviga vreo 3 zile.

Nu, nu astea sunt barcile cu care vom merge pe raul Irkutsk 3 zile

Cand ajungem la locul cu pricina, incepem si pregatim barca, ne bagam bagajele in saci de plastic pentru a nu ni se uda toate cele, ne punem vestele de salvare pe noi si pornim la drum. Pe Dasha am lasat-o la masina, caci ea nu venea cu noi..pentru urmatoarele trei zile aveam sa ne deplasam 100 km cu o barca, sa dormim in doua corturi si sa mancam ce ne prepara Dima.

Si barca noastra

Fauna locala

In prima zi a fost soare, mult soare..ne-am si bronzat cu urme de la vesta. La inceput Dima ne-a facut un scurt instructaj: nahot inseamna vasliti inainte, iar tabani vasliti inapoi. El avea deasemenea si o harta in care avea marcate portiunile dificile...portiuni in care apa curge repde, se formeaza valuri si este posibil sa ne rasturnam. Inainte de a ne urca in barca il intreb daca s-a rasturnat vreodata, doar asa sa stiu si eu, caci pusesem aparatul foto la suprafata sacului si aveam in bagaje pasapoartele ;)) Imi spune ca nu..slava domnului.

La inceput pornim usor pe rau, apa este linsitita, mai schimbam cate o vorba, aflam ca Dima nu face lucrul asta tot timpul, ci care si o slujba normala: "base data analyst" ne spune el. I-ar fi palcut sa fie ghid tot timpul, dar nu sunt turisti in permanenta, iar cel care detine compania mai apeleaza din cand in cand la serviciile lui, caci se cunosc de demult.

Si la orizont se vede primul punct periculos...auzim nahot si toata lumea trece la vasle. Luam ceva apa in barca, ne uda si pe noi, dar suntem fericiti ca am simtit pentru prima data ceva adrenalina. Mai trece ceva timp si il intreb pe Dima cum este cand ploua? Ca mi se pare tare dificil sa faci rafting pe ploaie...si-mi spune ca nu ai ce face, decat sa vaslesti mai repede, ca sa ajungi la destinatie...Parca am avut gura aurita, caci a doua zi aveam as aflam pe pielea noastra cum e.

Prima zi am terminat-o uzi pana la piele, caci asa este la rafting..am mai luat cateva valuri in plin, apa in barca, dar nu ne-am rasturnat..totul a fost ok, cand pe seara am gasit un loc de campare langa un rau secundar (din care sa ne aprovizionam cu apa) si Dima a facut focul pentru a ne pregati masa si a ne usca hainele. Am pus corturile, am scos Vodka, am baut cateva guri ca sa ne incalzim si am stat la taclale pana pe la 12 noaptea...

A doua zi de dimineata ne-am trezit pe ploaie, si ce ploaie, caci toata noaptea o auzisem pic pic..pe folia cortului. Imi zic ca nu se poate..ce ghinion pe noi, dar lasa, poate se opreste. Dima se trezise inaintea noastra, facuse focul, aveam ceai cald, niste cereale cu apa fierbinte...era pregatit cu de toate pentru noi. N-as fi crezut ca in sacii aia portocalii avea atata mancare..ne-a rasfatat ;))

Si pornim la vale. Vaslim pe ploaie, trecem prin zonele periculoase, ne udam, dar nu mai conta, caci in apa sau in barca era la fel ;)) In zonele in care pluteam incepeam sa cant.."Soare soare iti dau / Sau pielea ti-e ruda cu luna / Pe stanci te sarut daca vrei / Sau in apa mi-e totuna" Da..in barca sau in apa ne era totuna...eram uzi pana la piele, chiar daca aveam pe noi pelerinele de ploaie...plua intr-una, nu se mai oprea si noi vasleam...Am hotarat de comun acord cu ghidul sa nu mai oprim de pranz, a luam repede o gustare uscata si sa pornim la drum, pentru a ne opri mai repede seara si sa ne uscam hainele.

Si mai vaslim noi ce mai vaslim, mai luam inca cateva puncte periculoase...da data asta apa ni se parea mai calda decat ieri (de, ieri era soare afara, azi ploua) si parca impactul nu mai era la fel de..brutal :)) Nu mai conta, oricum eram uzi..

Spre seara am inceput sa cautam un loc de camapre pe malurile raului...din barca urmaream atent malurile, pentru a zari un izvor, ca sa avem apa proaspata. Nu am gasit, desi am mers destul de mult...intr-un final am hotarat sa campam, chiar daca nu aveam decat 5 litri de apa la noi..se facea destul de tarziu, afara ploua si noi trebuia sa punem corturile si sa facem focul.

Am parcat dupa o zi ploioasa

Noaptea se lasa ceata pe malurile raului

Mancare preparata din cei 5 litri de apa care-i mai aveam la noi

Dupa o zi ploioasa, nu-ti mai pasa ce gust are mancarea..

Casa noastra pentru 2 nopti

Malurile Irkutskului la final de zi

Intr-un final ploaia se opreste, dupa o zi intreaga in care n-as fi crezut ca se mai poate potoli...Iese si soarele un pic, cat pentru poze de apus pe malului unui rau in Siberia. Noi deja aveam corutile puse, focul facut de Dima si Vodka terminata ;)) Ne face de mancare un fel de macaroane cu carnati si fierbem apa pentru ceai. Stam cu totii sa ne incalzim in jurul focului, dupa o zi in care n-am auzit decat nahooot...

La foc, incalzindu-ne

Apus de soare pe malurile Irkutskului

A treia zi a fost linistita, nu au mai fost zone periculoase in care sa ne udam...mai mult am plutit si am admirat peisajul din jur, pozand salbaticia siberiana. Toate aceste 3 zile nu ama vut semnal la telefon deloc..in ultima zi cu o ora inainte de a ajunge in sat, i-a dat telefon Dashei pentru a veni sa ne ridice. Cel mai indepartat drum de rau era la vreo 50 de km...m-am simtit la un moment dat ca in emisiunile de pe Discovery ale lui Bear Grylls, mai ales in ziua a doua, cand ploua si nu se mai oprea, iar noi mai aveam doar 5 litri de apa...si eram 4 persoane.

Si soarele a iesit in ultima zi

Mi-a placut tare mult, nu neaparat raftingul, cat excursia in sine...rafting puteam sa fac undeva si in Romania, insa sa stai 3 zile pe un rau, undeva in Siberia, doar cu cortul si cu o barca, fara semnal de telefon si cu o liniste deplina in jur, este o experienta extraordinara.

Gata de plecare

Nahot fetelor!Nahot!

Imi sta bine?

Noi 5 dupa 3 zile de rafting

Irkutsk si imprejurimile

2010-07-29T08:00:00.002+03:00

Va amintiti cand ni se mutase turul de rafting cu o zi, nu? E..intr-un final am ajuns la concluzia ca e mai bine asa, caci in ziua cand ar fi trebuit sa plecam era destul de inorat si statea sa ploua...ba chiar cred ca pe seara a si plouat.

Avand o zi libera la dispozitie am dat un tur de Irkutsk si daca tot am ajuns pana aici nu se putea sa ratam o plimbare pana la lac, eu dorindu-mi tare mult sa gust din omul afumat (peste specific Baikalului pe care-l adulmecasem cu o seara inainte la unul din vecinii hostelului.

Dupa cateva poze prin oras si o scurta plimbare pana la autogara locala, ne-am suit intr-o marshrutkya locala (un fel de microbuz) si intr-o ora eram pe malurile celui mai adanc lac din lume. Pretul? 100 Ruble dus.

Pacat ca nu puteti simti..miroasea excelent!

Am intrat un pic, cat sa testam temperatura apei, insa ne-am razgandit imediat...Tudor chiar spunea inainte de a ajunge ca ce pacat ca si-a uitat pantalonii de baie la hostel, ca ar fi facut o baie in lac...dar nu a fost cazul, caci o data ce erai cu piciorul in apa, inghetai instant.

Rece domne, la noi e mai calda..

In satul in care ne-a lasat marshrutkya nu erau decat niste vanzatori de suvenruri, vreo 2-3 cafenele si o piata mare, de unde-ti puteai cumpara o mare varietate de peste afumat sau fresh. Eu deja imi procurasem unul sa-l manac pe loc, insa era prea mare si am lasat si pentru la pachet.

Fish market la malurile Baikalului

Suveniruri

Spre seara trebuia sa ne cumparam bilete de tren pentru Ulan Ude..mergem noi repede la gara, intrebam la toate ghiseele, ne trimit dintr-o parte in alta, dar nicaieri nu ne dau. in prealabil v-am povestit ca aveam scris pe o foaie in limba rusa ca vrem 3 bilete...nu stiu cat de disperati paream doamnei de la ghiseu cand ii aratam direct acea foaie, insa nimanui nu i s-a facut mila de noi intr-o prima faza..

Cred ca am pierdut vreo 45 de minute prin gara din Irkutsk...gara destul de mare, si tot nu reusisem sa ne procuram biletele...Am ajuns chiar sa intreb printre calatorii ce stateau in sala de asteptare daca nu cumva stiu engleza..am gasit pana la urma o fata care ne-a dus la un ghiseu, dar era inchis...cica sa venim maine. Noi a doua zi plecam in tur de rafting, so nu prea aveam cum..Ne-am resemnat si am zis ca vom gasi noi o cale.

Ajungem la hostel si niste tipi tocmai plecau spre Ulan Ude..intreb cand si-a cumparat biletul si de la ce ghiseu..si-mi spune ca s-a dus la primul care i-a iesit in cale, a facut pe prostul si pana la urma i-a dat biletul (in ghidul LP scria ca sunt doua tipuri de ghisee - unul pentru biletele din ziua respectiva si altul pentru biletele din zilele urmatoare. Evident ca noi il cautam pe cel de-al doilea si de aceea l-am gasit inchis). Am zis ca asta e sansa noastra si-l trimit pe Tudor la gara cu pasapoartele noastre, sa ii arate tipul respectiv de unde si-a procurat biletele.

Dupa vreo 20 de minute, bucurie mare pe capul nostru, eram fericitii posesori a trei bilete la clasa a treia Irkutsk - Ulan Ude. Tudor ii aratase hartiuta magica doamnei de la ghiseu si aparent totul a fot ok.

Concluzia? Chiar daca toate par incurcate rau de tot la un moment dat, pana la urma toate se rezolva :D Si ce incurcate au fost cand am ajuns in Ulan Ude, la 6 jumate dimineata, dupa o noapte petrecuta pe tren..dar despre asta, in alt post..

In autobuzul local

Cladiri de prin Irkutsk

Viata intre doua gari - part 2

2010-07-28T08:00:00.002+03:00

Dupa Yekaterinburg, trenul a oprit in Tobolsk…de pe fereastra trenului, toate orasele Siberiei seamana intre ele: gara, blocuri in stil comuist si cateva fabrici la orizont. Dar din Tobolsk mi-am luat mancare calda de la niste doamne de pe peron. De vreo zi tot aveam pofta de carne..dupa atata supa instant, pateu si chestii de rontait, avram nevoie de ceva carne. Cobor sa inspectez peronul (cum faceam ka fiecare statie mai mare) si observ niste caserole cu pui si cartofi la cuptor..un deliciu. Intreb cat costa, 100 Ruble si-mi procur una!

Pofta mare!

Preturile din magazinele de pe peron sunt foarte mari, in comparatie cu cele din Moscova spre exemplu. Kostea ne-a spus sa nu cumparam prea multe de la acele magazine, ci mai degraba de la provodnitsa, care intr-adevar avea preturi mai bune.

Remember Kostea? Ei, in locul acelui baiat cu plete blonde (a ratat tunsul in ultima zi caci a dormit prea mult) si ochii abastrii s-a urcat un nene cu barba, si el blond, dar data asta cu ochii incetosati. Avea prietenii in alt vagon, prieteni cu care a baut probabil pana la lasarea noptii, caci in patul de vis a vis de mine a venit doar sa doarma, pardon, sa sforaie! Pana acum fusesm binecuvantati cu vecini civilizati, care nu degajau fel si fel de mirosuri si care, spre surprinderea mea, nu au baut..Eh, am zis asta e acum, vom experimenta si cu astfel de vecini..

Se facu noapte si apare si dansul in vagonul nostru..din privirea lui mi-am cam dat seama ca bause, dar am zis ca na, sta omul atata timp pe tren, se mai intampla..O amica vine si-i face patul, il pupa pe obraz si ni-l lasa noua..In incercarea lui de a se urca in patul de sus, imi varsa in pat niste apa din sticla lui, insa pana la urma reuseste. Nu-i nimic, macar se culca…dar unde mai pui ca a inceput sa si sforaie..Deh, conditii de clasa a treia…si tocmai cand incepuse sa-mi placa la vagonul deschis!

Si ar mai fi fost ceva daca la un moment dat nu ar fi inceput sa verse..dar s-a intamplat si asta..Degeaba a tras provodnitsul de el, ca nu a reusit sa-l trezeasca, dar macar i-a ridicat piedica de la pat ca sa nu cada peste noi (paturile de sus sunt inghesuite, iar el dupa cum v-am spus era destul de mare..).

Putem spune ca acum nu ne mai sperie nimic…intre timp am mai mers o noapte cu trenul la platskartny si totul a decurs ok.

Ce se mai intampla prin tren? Ei bine, in fiecare zi am vazut ca provodnitsa vine si spala pe jos in vagon, pe urma pe seara se spala si toaletele..si chiar spala bine, freaca sa ia toata mizeria adunata de peste zi. Nu stiu daca asa se intampla la toate trenurile, sau doar provodnitsei noastre ii placea sa fie curat – caci la fiecare statie, cand trebuia sa deschisa usa vagonul catre peron, venea tacticos cu o carpa si stergea intai bara dreapta, cobora o treapta, si pe urma stergea si o bara din partea stanga…Oricum, trenul este pastrat destul de curat.

La capatul vagonului, in fiecare parte, exista un sac mare de gunoi, in care se arunca toate cele, iar cand trenul ajunge in statiile acelea mari, sacul este golit. Tot la capatul vagonului exista si prize..in unele locuri sunt cate doua prize, in altele doar una. Vagonul nostru nu avea prize functionale..dar te poti duce sa incarci de la alte prize.

Orarul trenului la cap de vagon

Prin tren nu prea am intalnit multi turisti..de fapt in vagonul nostru nu mai era niciun turist, asa cum ne-am fi asteptat la inceputul acestei calatorii..Din cate am observant, la clasa a treia circula rusul de rand, sunt familii cu copii mici, oameni care se duc sa-si viziteze rudele din orasele indepartate ale Siberiei si in general tineri. Am vazut destui tineri la clasa a treia.

In noaptea cu incidentul acela neplacut a venit la noi o doamna si ne-a intrebat in engleza daca poate sa ne ajute (noi nu prea ne intelegeam cu provodnitsul sa-i cerem niste asternuturi curate). Era profesoara de limba engleza in Ulan Ude si tocmai se intorcea acasa cu elevii dintr-o calatorie cu trenul si autobuzul prin Europa. Si fusesera asa pana in Olanda..Copiii aveau in jur de 14-15 ani, insa nu prea vorbeau engleza …

Am profitat de aceasta profesoara de limba engleza si am rugat-o sa ne scrie pe o foaie in chirilice ca vrem sa cumparam 3 bilete de tren, la clasa a treia, de la Irkutsk la Ulan Ude, in data cutare…bucata de hartie care mai tarziu ne-a ajutat sa cumparam aceste bilete..Tot citind prin ghid ca ar mai fi o posibilitate de a ajunge mai ieftin in Ulan Batar (tren+autobus) si stiind si de acasa de la cineva ca se poate iesi mai ieftin, am intrebat-o si pe dansa daca stie vreun autobuz din Ulan Ude..Ne-a confirmat ca exista unul, dar nu stia prea mare lucru…insa era suficient. Ne-a spus de asemenea ca o sa iesim si mult mai ieftin. De aceea este bine sa mai schimbi o vorba cu lumea de pe tren!

In ultima zi nu-mi mai venea sa plec…in Yekaterinburg s-a urcat o fetita cu bunicii ei. Doua paturi mai incolo mai era inca una si tot se jucau impreuna. Dupa o zi in care nu am schimbat niciun cuvant si cand tocmai epuizasem vorbitorii de limba engleza din vagon, incep sa-mi exersez rusa (traiasca ghidul LP!): le intreb cum le cheama. Nu inteleg din prima, insa intr-n final, dupa ce se hlizesc una la alta imi spun: Iulia si Lara. Lara stia cateva cuvinte in engleza, insa era mai timida si-I spunea cuvintele la ureche Iuliei, care ni l spunea noua si incepea sa rada. Iulia nu avea stare de niciun fel. Se catara pe barile de la paturile de sus, se legana prin vagon..nu statea locului un pic. Ne-am conversant noi prin semne si prin scris, am aflat ca au 8 ani amandoua si ca una mergea la Baikal si cealala la Vladivovstok, iar in ultima zi incepuse sa ma strige “Mirona” prin vagon. La final, inainte sa coboram m-a strans in brate si ne-a cerut sa-i scriem pe o foaie adresele noastre (de acasa), data nasterii si sa ne semnam…vroia un autograf! Mi-a placut tare mult de aceasta fata simpatica.

Iulia

Si dupa aproape 4 zile de stat in tren, la orizont ni se arata gara Irkutsk. Coboram, ora Moscovei era 3 PM, in timp ce ora locala 8 PM. Acum aflam pe pielea noastra cum este sa rasucesti fusele orare...

Aici am coborat - Irkutsk train station

Salutari din Irkutsk!

Viata intre doua gari - part 1

2010-07-27T08:00:00.000+03:00

Buna dimineata...si ce buna a fost! Azi noapte, nu stiu cum anume, nenea provodnit s-a transformat in tanti provodnitas...stiti voi, ca in povestile alea pentru copii. Si ce provodnitsa...nu asa cum apare pe coperta Lonely Planetului, ci o frumusete in dulcele stil rusesc: inalta si subtirica, blonda si cu ochii albastrii..si cum asta nu ar fi fost suficient, uniformele personalului de la caile ferate rusesti au personalitate (doar cele ale doamenlor): camasa stramta, fusta scurta si pantofi cu toc cui :)) Nici n-ati fi zis ca mergea cu trenul in Siberia, ci mai degraba la shopping la Milano!

Fete frumoase si pe transiberian

Pe la ora 10 trenul opreste in prima gara unde stationeaza ceva mai mult..de obicei trenul oprea cam de 4 ori pe zi mai mult (intre 25 si 40 de minute): dimineata, pe la pranz, seara in jur de 9-10 si noaptea tarziu. In restul garilor statea cam 2-3 minute doar. Si a oprit pentru prima data dupa noaptea aceea infioratoare...

In vagon inca erau in jur de 30 de grade...de, multe suflete, insa afara sa fi fost vreo 20...era frig, iar la un moment dat incepuse sa si ploua marunt..vreme de Siberia imi spuneam in gand..Si cum la fiecare statie din asta mai mare lumea din tren coboara pe peron a se mai dezmorteasca, sa mai fumeze o tigara, sa mai cumpere una alta, hop si noi..pe peron era un batranel si am vazut eu ca ar vinde niste bunatati..avea pahare cu visine, coacaze si inca ceva..oare cat cere pe ele? Imi amintise in prealabil Kostea semnul international pentru "cat face?" (acela in care iti freci degetele de la mana) si-mi incerc norocul...imi arata 5 degete...oare 5 ruble sau 50? scot doua hartii..una de 100 si una de 10 si-i arat ca vreau 2 pahare...mi-o ia frumos din mana pe cea de 10, imi da paharele cu fructe si-i zic un spasiba, multumita fiind de achizitia mea! Na ca pana la urma nu a fost musai sa invat rusa ca sa-mi cumpar de mancare :))

Seara trenul opreste iar..dupa ce am mai tras un pui de somn, schimbat niste vorbe cu Kostea si jucat o carte, cobor sa-mi iau inghetata...va mai amintiti vafele noastre? e, din astea vindeau femeile pe pereon...20 de ruble bucata, adica 50 de centi.

In dimineata celei de-a doua zi am ajuns oficial in Asia. Trenul a oprit in Yekaterinburg, orasul din Muntii Urali, granita naturala dintre cele doua continente. In Yekaterinburg a coborat multa lume din vagon, iar altii le-au luat locul...aici a coborat si Kostea, vecinul de apartament..mergea in vacanta la casa parintilor aflata la 50 km de oras, o casa la curte, cu pomi si un mic lac ne spunea el in care ii face o deosebita placere sa pescuiasca. In restul anului, parintii lui locuiesc in Moscova, iar el studiaza ingineria in Dresden, Germania. Mi-a explicat ca pentru el e mai ieftin asa, caci un an de studiu in Moscova la universitate costa 1000 euro, in timp ce in Germania este in jur de 600 euro. Nu stia engleza foarte bine, insa ne-a uimit cat de repede a inteles cum se joaca Whist!

Numele orasului Yekaterinburg vine atat de la numele sotiei lui Petru cel Mare (Imparateasa Ecaterina I), cat si de la numele Sfintei mineritului (orasul dezvoltandu-se datorita acestei ramuri a industriei rusesti). Orasul este faimos, dupa cum ne-a spus si Victor, pentru faptul ca aici au fost ucisi de catre bolsevici, Tarul Nicolae al II-lea si familia sa, in 1918. Casa in care a fost ucisa familia Romanov a fost demolata, intre timp, insa pe actualul loc a fost construita o biserica, iar ramasitele familiei au fost trimise la St. Petersburg pentru a fi ingropate.

Printre vecini se mai afla si Victor, un domn pe la 40 de ani maximum, care calatoreste cu baietelul lui de 2 ani si jumatate...Am vazut foarte multe familii cu copii mergand la clasa a treia..numai la noi in vagon vad ca sunt vreo 3 copii sub 10 ani.

Victor

Si Victor se duce la Vladivovstok, 7 zile cu acest tren, la clasa a treia ca sa-si vada fetita nou nascuta. Sotia sa a nascut acum 2 zile ne spunea el cum putea mai bine, caci nu vorbea engleza deloc...stia doar cateva cuvinte invatate in scoala si intelegea cat de cat ce-i spuneam...noroc ca ne intelegeam prin semne si ne mai desena din cand in cand ca sa intelegem ce vrea sa spuna.

Comunicand asa prin semne, am observat cuvinte asemanatoare intre cele doua limbi...spre exemplu: zahar, bilet, sticla, acordeon, violoncel sau drujba :))

Si acum sa va dau cateva preturi reale pentru bilete, preturi oficiale ca sa spun asa, luate de pe tichetele efective sau comunicate de Victor:

Moscova - Irkutsk (clasa a treia) - 4500 Ruble
Moscova - Yekaterinburg (clasa a treia) - 2000 Ruble
Moscova - Vladivovstok (clasa a treia) - 6000 Ruble
Vladivovstok - Moscova (clasa a treia) - 5300 Ruble
Moscova - Vladivovstok (clasa a doua) - 15.000 Ruble

Pe noi agentia (real russia) ne-a taxat cu aproximativ 50 de euro in plus de persoana, dar daca vii in Moscova mai devreme cu o saptamana este posibil sa gasesti loc la clasa a treia...insa daca stai sa te gandesti cat te costa sa traiesti o saptamana in Moscova, parca te mai gandesti o data...

In apropierea unei gari

Viata de zi cu zi in transiberian

Dormit la greu

Transiberian journey - primele impresii

2010-07-26T08:00:00.003+03:00

Trenul nostru cica merge pana la Vladivostok - data viitoare!

Buuun, dupa ce provodnitul (de data aceasta era un barbat) ne-a verificat biletele si pasapoartele, pasim in universul ce ne va gazdui pentru urmatoarele 4 zile…In mare stiam la ce sa ma astept…de, era clasa a treia, 54 de suflete intr-un vagon un pic mai lat decat cele ale CFR-ului nostru…Si intram cu doamne ajuta inainte. Paturi pe stanga si pe dreapta, o caldura de nedescris (desi era ora 12 noaptea) plus o agitatie haotica asa, caci fiecare era cu bagajele in spinare si-si cauta locul…Dar, cel mai cel a fost mirosul izbitor de…oaie. Da! Venind de afara in vagonul asta gol cel mai puternic am simtit nu caldura, ci acest miros, care mai tarziu a disparut…sau poate ca noi ne-am obisnuit cu el...

Ce ganduri mi-au trecut atunci prin minte nici nu va inchipuiti…ce caut eu acolo, in gramada aia de oameni, de ce n-am ales sa stau linistita la kupe (cuseta cu 4 locuri) sau oare vom iesi intregi de aici dupa 4 zile? Eh, oricum, platskartny am vrut, platskartny am primit…imi tot repetam in gand in timp ce radeam cu totii de haz de necaz..Si cum vagonul nu parea a fi suficient de plin, oamenii tot veneau si nu se mai opreau..intr-un final se face ora plecarii, ne-am gasit locurile, ne aranjasem cat de cat bagajele si stateam in fund pe banchete (paturile de jos). Am vazut sus ca ar fi niste saltele rulate, dar era atat de cald incat nici nu ma gandeam sa le pun pe pat…In separeul nostru, caruia ulterior am ajuns sa-i spunem apartament, mai era un loc (unul din cele de sus) al unui tanar rus. Am intrat in vorba cu el si ne-a mai luminat. Cica sa asteptam cuminti pana vine provodnitul sa ne ia copia de bilete, sa veifice pasapoartele si sa ne dea ceva…nu am inteles noi exact ce, caci Kostea nu vorbea engleza bine, dar speram la niste cearceafuri curate.

L-am intrebat pe Kostea daca sunt sanse sa nu fie plin vagonul…poate vom avea si noi aer la noapte…dar mi-a spus ca el a cumparat ultimul bilet in acest tren..Mi-am amintit acum ca m-a rugat cineva sa intreb cand ajung in Moscova daca mai sunt bilete la tren…ei bine, raspunsul este nu...Kostea il cumparase pe ultimul, cu trei zile inainte de plecare…

Colac peste pupaza, noi avem si apartamentul unde geamul nu se deschidea (din trei in trei locurile geamurile la vagon erau intregi)…asta da aventura ma gandeam…4 zile intr-o caldura de nesuportat, la aer conditionat nu mai visam de mult, inghesuiti (bagajele stateau momentan cu noi pe banchete ca nu ne dezmeticisem) si cu fel si fel de mirosuri imbiindu-ne simturile…Intr-un final ne sosesc si asternuturile, uraaaaaa..ne dau chiar si prosoape curate si ne organizam si noi un pic..ne punem bagajele si rezerva de apa (am cumparat vreo 27 de litri de lichide caci nu stiam ce va urma) sub paturile de jos, ne luam pernele de pe cele de sus si ne facem paturile, caci lumea din jurul nostru parea ca are lectia invatata.

Era déjà ora 1 noaptea si luminile au fost stinse. Acum cu fiecare in patul lui parea sa fie mai mult loc si aerul a devenit chiar respirabil dupa ce trenul s-a pus in miscare..am adormit oarecum impacata ca a doua zi va fi mai bine. Si a fost :) Iar la finalul celor 4 zile mai mai ca nu-mi venea sa plec cand auzeam...Mirona?

Cam asa arata platskartny - va place, nu va place?

Eu a doua zi de dimineata in patul de deasupra, luandu-mi micul dejun

Moskva - part 2

2010-07-24T08:00:00.001+03:00

Pentru cei ce se intreaba de unde vine numele Pietei Rosii, trebuie spus ca acesta nu are nicio legatura cu comunistii, asa cum am crezut si eu initial. Krasny in rusa veche inseamna frumos, deci printr-o traducere “Krasnaya ploshchad” ar insemna Piata Frumoasa. Abia in secolul al 20-lea krasny a capatat si intelesul de rosu.

Krasnaya ploshchad

Turnuri din zidul Kremlinului

Cum intri in Piata, te simti mic pe langa zidurile Kremlinului, ziduri ce delimiteaza piata in partea de vest. La ora pranzului cand am ajuns noi, desi soarele batea mai puternic ca niciodata, piata era plina de turisti. De-o parte si de alta a pietei se afla Muzeul National de Istorie, Mausoleul lui Lenin, iar chiar in partea sa centrala fost construita Catedrala Sfantului Vasile.

Piata Rosie vazuta din catedrala "Sfantului Vasile"

Muzeul National de Istorie

Catedrala "Sfantului Vasile"

Catedrala a fost ridicata pe la 1550, pentru a celebra capturarea Kazanului, pe vechiul mormant al Sfantului Vasile. Se poate vizita si pe dinauntru, insa exteriorul este cel mai spectaculos. Amestecul de culori vii iti atrage privirea inca de cum pui piciorul in piata si te face sa te intrebi cum se pastreaza culorile atat de frumos. Biletul este 50 ruble pentru student si 200 ruble pentru adulti…50 merita sa dai, 200 n-as fi dat.

Mausoleul lui Lenin este un alt punct de interes din Piata Rosie. Tatal comunismului sovietic se odihneste inca din 1924 in acest loc, la ideea lui Stalin, care a dorit sa pastreze corpul lui Lenin in eternitate, impotriva protestelor vaduvei sale si chiar a propriei dorinte (Lenin dorea sa fie ingropat la St. Petersburg, alaturi de mama sa). O echipa formata dintr-un biochimist si un anatomist au lucrat pentru a stopa imbatranirea liderului, in timp ce creierul sau a fost extras din corp si studiat pentru urmatorii 40 de ani intr-un laborator secret. Dupa caderea comunismului, s-a aflat si formula secreta anti-imbatranire a lui Lenin: corpul este spalat la cateva zile si o data la 18 luni este introdus intr-un tub cu chimicale, printre care si ceara parafina.

Mausoleul lui Lenin

Intre timp, cei care doresc sa-si pastreze imaginea vie pentru eternitate pot apela la aceste servicii. Pretul? In jur de 1 milion de dolari…In aceste conditii sunt tare curioasa ce-o sa se intample cu Putin :). Din pacate, noi n-am apucat sa-l vedem pe Lenin in carne si oase, caci in ziua respectiva nu se faceau vizite, iar poze nu as fi avut ce sa va arat, caci ca la toti liderii mumificati, pozele nu-s permise. Damn it!

Dupa a urmat Kremlinul..pe dinafara, caci pentru a-l vizita pe indelete iti trebuie ceva mai mult timp decat am avut noi la dispozitie. In partea de nord vest a zidului Kremlinului se afla Mormantul Soldatului Necunoscut. Cine este acest soldat necunoscut? Ei bine, nici eu nu stiam pana acum..aici se afla ramasitele soldatului ucis in decembrie 1941, in apropiere de Leningrad, in locul in care nazistii s-au apropiat cel mai mult de Moscova. Mormantul este pazit de doua garzi, iar schimbarea lor are loc la fiecare ora. Afara fiind o caldura imensa, din cand in cand un al treilea sodat vine si ii sterge pe fata pe cei doi printr-un mic ritual.

Garzi la Mormantul Soldatului Necunoscut

Istoviti dupa o zi de mers prin canicula moscovita, ne-am asezat pe iarba in fata Kremlinului, in parcul Aleksandrovsky. Era sambata dupa amiaza, iar parcul era plin..turisti, localnici probabil, multi tineri insa si fete frumoase de altfel, ca in toata Moscova. (Aici avea Tudor niste poze de toata frumusetea, insa sunt pe cardul cu pricina...)

Parcul Aleksandrovsky

Pe seara, dupa un dus rapid la hostel, ne-am luat bagajele si ne-am indreptat frumos catre gara de unde ne pleca trenul catre Irkutsk. Ne-am facut provizii de apa si mancare pentru urmatoarele 4 zile si cu ajutorul unui nene politist (care apropos, nu stia engleza, dar noroc cu biletele de tren din mana), am ajuns pe peron. Trenul inca nu era tras…

A ce seamana?

Data viitoare voi scrie despre primele impresii la urcarea in tren si socul de la platskartny (clasa a 3-a)…

Moskva - part 1

2010-07-23T08:00:00.000+03:00

As mai fi dormit inca 5 nopti in cuseta noastra Bucuresti – Moscova decat sa-mi petrec o noapte in dormitorul hostelului din Moscova…aka sauna ruseasca.

Ajunsi intr-un final la poarta hostelului TNT – dupa rataciri de o ora si jumatate prin zona, ne facem curaj sa intram printr-o usa suspecta si sa urcam pe scari pana la etajul al treilea – liftul nu functiona. Nimic nu indica faptul ca acolo ne vom odihni in acea noapte, cu exceptia unui mic autocolant, dar mic mic, cu hostelworld. Yeeii! Am sunat la usa si fata mi s-a luminat…il gasisem.

Si sa stiti ca nu e tocmai placut sa umbli prin Moscova la ora 12 noaptea cu doi rucsaci: unul in spate si altul in fata…placut din punct de vedere al indicelui de confort termic. Ai spune ca noapte fiind, e mai racoare…dar noi parca faceam dus instant. De, trebuie sa ne obisnuim, caci am inteles ca prin Asia de Sud Est cam asta este senzatia all day long…

Ne-am tras sufletul, cu speranta ca dupa un dus ne va fi mai bine..ne-am inselat! Era atat de cald, incat in 5 minute curgeau apele pe tine la loc…am adormit intr-un final pe la ora 4 dimineata, cu gandul la cuseta noastra cu aer conditionat..Dar na, la 430 ruble (11 euro), in centrul Moscovei, nu prea avem cum sa comentam..

Ziua este lunga la Moscova, in sensul ca incepe sa se lumineze pe la ora 4 dimineata si pana pe la 11 seara mai e ceva lumina. Stiam de noptile albe de la St. Petersburg, insa am ramas uimita cand am vazut ce lumina era cand am ajuns in gara si ce repede a inceput sa se lumineze in acea noapte.

Moscova imi pare un oras complicat pentru cine nu stie macar alfabetul chirilic..adica pentru noi :)) Asa-mi trebuie daca nu am ascultat sfaturile veteranilor ;)) Statiile de metrou si directiile sunt scrise cu litere chirilice, numele strazilor la fel, iar indicatoare catre Piata Rosie si Kremlin nu am vazut prin oras, asa cum eram obisnuita in celelalte capitale europene. Noroc ca la metrou stateam cu harta in mana si intrebam daca asta e directia buna (dupa ce ma prindeam cat de cat ce scrie) iar pe strada intrebam lumea incotro e Piata Rosie (unde mai pui ca stateam si in centru)…greu domne la Moscova.

Cat ne-am invartit in prima noapte ca sa gasim hostelul, orasul parea destul de animat…tineri si mai ales tinere, aranjate si dichisite se indreptau catre cluburi, cafenele sau restaurante scumpe. Pe strada ne taiau calea fel si fel de masini, de la Maybach la Chrysler si alte modele la fel de “ieftine”. Aceasta este Moscova de astazi…Nu degeaba este in top 3 (parca) printre cele mai scumpe orase din lume..Galerii de arta, spectacole de teatru sau balet, viata de noapte, baruri si cluburi selecte, magazine ale marilor creatori de moda sau nopti de karaoke, pe toate le gasesti la Moscova.

Expozitie in mall

Plimbarea de sambata dupa masa

Caci orice calatorie cu transiberianul incepe (in cazul nostru) sau se termina in Piata Rosie, nu puteam sa ratam o scurta tura prin acest oras. Avand doar o zi la dispozitie pentru a vedea simbolurile puterii rusesti, am luat-o la pas dis de dimineata si izbiti de caldura de afara (mai ceva ca pe canicula aia mare din Bucuresti) ne-am oprit sa cumparam apa la primul magazin. O apa la 1 L = 40 de ruble..scump pentru bugetul nostru low cost ;))

Refreshment point

Chiar daca am ales special hostelul in centrul Moscovei, ne-a luat ceva timp pana sa gasim Piata Rosie..caci am zis sa ne incredem in instinct si sa nu ne uitam pe harta..si am luat-o pe strazi pana n-am mai stiut unde ne aflam…Atunci am scos Lonely Planetul (cel cu transiberianul) si am inceput sa intrebam..”To the Red Square, please?” Lumea nu prea intelegea ce spuneam, asa ca am inceput sa intrebam “Krasnaya ploshchad” adica Piata Rosie in ruseste (cel putin asa am gasit in LP). Chiar daca majoritatea nu intelegeau ce-i intrebam, se ofereau sa ne ajute. Asta am observat si cu o seara in urma, cand cautam de zor hostelul.

Pana acum nu am intalnit o mai mare bariera lingvistica ca in Rusia (dar nu-i bai, urmeaza Mongolia ;)) ) In incercarea de a cumpara apa de la magazin, dupa water, apa sau aqua care n-au avut niciun rezultat, am aratat cu degetul ce vrem sa cumparam…Dar cel mai palpitant a fost cand am vrut sa-mi cumpar niste fructe uscate pentru a avea pe tren…vad eu cat costa un kg si ma intrebam cum sa-i spun vanzatorului…scot o bacnota de 50 de ruble si i-o flutur in fata, ducandu-ma dupa la fructe…nu spun cate semne intre fructe si bacnota am facut, dar rezultatul a fost multumitor!

Dupa ce am intrebat mai multe persoane incotro catre Piata Rosie, salvarea a venit tot de la un turist. Am pornit astfel sa pozam inima Imperiului Tarist de demult apus. (Va urma)

Piata Rosie la amiaza

Sambata dimineata - 10 AM pe strazile Moscovei

Suvenituri

Panorama

Noi trei la portile Kremlinului

My lucky day...

2010-07-22T15:29:00.006+03:00

Well, I guess that 21^st of July 2010 wasn’t my lucky day. De ce spun asta? Pai s-o luam cu inceputul..

21 iulie era ultima zi pe care ne-o petreceam in tren si trenul trebuia sa soseasca in Irkutsk la ora 15 ora Moscovei (toate trenurile din Rusia si toate garile functioneaza dupa aceasta ora…si noi 4 zile in tren la fel am functionat)..Buun, si ma trezesc eu in aceasta dimineata, ma uit la ceas…ora 12. Mai aveam 3 ore si puneam piciorul in Irkutsk…mi s-a parut mie ca am dormit cam mult – dupa ceas doar, nu si dupa cum ma simteam…insa in tren pierzi notiunea timpului..

Ora 12 si jumatate incepem sa ne strangem paturile, ne facem bagajele, mai mancam ce mai era de mancat si ne asezam frumos pe banchetele noastre in asteptarea statiei de la ora 2 jumate, unde stiam ca urmeaza sa opreasca inainte de Irkutsk…si asteptam si face fara un sfert si nimic…am zis ca o avea intarziere (desi ciudat, la 4 zile de mers nu a avut intarziere trenul nici 5 minute, nimic, nimic! Asa as vrea sa vad si CFR-ul nostru). Intreb provodnitsa daca urmeaza Irkutsk si-mi zice un mare niet. Ok…ne asezam linistiti la locurile noastre..intr-un final vine un nene la noi si ne arata 5 degete de la o mana si-mi spune “five hours”..nu inteleg ce vrea sa zica si ma duce cu el la lista garilor…imi arata ce gara suntem si nu-mi vine a crede…era o gara de la ora 10 dimineata…primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost evident ca trenul are o intarziere de 5 ore…Vai de capul nostrum imi zic in minte..cum am stat 4 zile, mai stam inca 5 ore…dar totusi…ma duc sa intreb pe cineva care stia engleza mai bine daca este adevarat…si-mi spune ca nu. Bine bine, dar ceasul meu indica ora 15:30…intreb care-i ora (Moscovei) si mi se raspunde clar – 10:30..Ceva nu e in regula imi zic si mai intreb inca o data, de data asta pe altcineva…Raspunsul fuse acelasi.

In concluzie era sa coboram cu 5 ore inainte de Irkutsk si nici acum nu-mi aduc aminte sa-mi fi dat ceasul de la mobil inainte dupa ora Irkutskului. Probabil cand isi cauta in noaptea de dinainte reteaua i-am dat ok fara sa ma uit si la updatarea orei locale…

Asta a fost una..intre timp, pana sa coboram…ni se strica cardul de la aparatul foto X( asta a fost lucrul cel mai tragic…cand deschidem aparatul foto cica “error card” si avem doua optiuni: format si close. Cand am ajuns la hostel am incercat sa-l deschidem cu-n card reader, nimic..pozele se vad ca ar fi acolo, insa nu le poate accesa. Intr-un final am reusit sa facem cardul utilizabil in continuare, insa pozele nu le putem accesa..si aveam acolo toate pozele din Moscova si de pe tren, ca inca nu le descarcasem pe laptop L. So..poze nu prea am, decat cateva facute de altcineva…Sper ca intr-un final sa recuperez acele poze..dar nu am nici cea mai vaga idée cum..

Si ajungem la hostel..dupa atata timp de stat pe tren abia asteptam sa fac un dus cald, sa-mi inmoi picioarele in apa, sa ma balacesc…vise! Din pacate nu curge apa calda, iar cea rece este sloi…si cica in tot orasul, ca li se schimba tevile sau ceva de gen…clar nu-i ziua mea norocoasa. Si pe urma imi mai spune tipa de la hostel ca turul nostru de rafting nu incepe de pe 22, ci de pe 23…ca asa ne-am inteles (desi in mail scrie clar pe 22) si ca toate cele sunt pregatite pentru 23…zic ok asta e, si asa mai vroiam sa stam la final o zi in Irkutsk. Dar stai asa, pentru maine seara nu avem decat doua locuri, dar voi sunteti trei…”well, we’ll give you a mattress if it’s ok”. Mai aveam ce sa spun? Am zis “it’s fine” si-am zambit.

La toate cele de mai sus se mai adauga o ploaie torentiala de afara (noi cica mergem la rafting cu cortul 2 nopti– lucky us)…care speram ca pana vineri va trece. Iar pe la ora 1 noaptea cand sa intru si eu pe blog sa pun cele cateva poze din Moscova se taie internetul – “Oh, I guess we forgot to pay it!” imi spune rusoaica. Dar nicio problema, maine se duc si-l platesc…sper.

Ma asteptam la intamplari neprevazute, dar parca prea s-au adunat toate intr-o zi…Eh, asta e acum, aventura continua. Salutari de pe malul lacului Baikal!

Incalzirea: Bucuresti - Moscova by train

2010-07-17T01:11:00.009+03:00

15 Iulie 2010…ora 6:00 dimineata, Gara de Nord, Bucuresti. Dupa o noapte nedormita si lucruri luate in bagaj in ultima clipa (merci Andreea pentru cablul de date dat pe geam la ora 5 dimineata), ajungem in gara, unde aflam cu stupoare ca trenul nostru drag are intarziere 40 de minute…de asteptat! In final a plecat cu o ora si 10 minute intarziere, dar nu-i bai, cica recupereaza pe parcurs.

In acest vagon a incept aventura noastra

Rapidul 133841 Bucuresti - Moscova vine de fapt de la Sofia si are in coponenta sa fel si fel de vagoane. Noi am avut bilet intr-un vagon cuseta rusesc, cu boiler la capatul vagonului, asa cum am citit ca sunt si pe transiberian. Din 9 compartimente in vagon, doar 5 erau ocupate (inclusiv al nostru) si nici acestea nu in intregime. La Kiev am ramas 3 compartimente. Pe peron la urcare am mai vazut niste asiatici, niste moldoveni si parca o pereche de rusi.

Supa instant sau ceai - dupa preferinte ;))

Asa arata vagonul pe dinauntru

Conditii decente, ne dau asternuturi si prosop, avem chiar si aer conditionat, insa acesta nu functioneaza cand trenul sta pe loc…si a stat..o ora jumate, aproape 2 in total cand am trecut de la Ungheni spre Republica Moldova. Prize de 110 V sunt doar pe culoar, din 3 in 3 compartimente, iar meniul afisat este doar in limba rusa.
Trecem rand pe rand granitele cu Moldova, Ucraina si Rusia, ni se verifica pasapoartele, ne intreaba daca avem ceva de declarat si ne lasa in pace. Niciun incident neplacut…doar ca vamesii se uita cam ciudat la mine…poza din pasaport nu seamana cu ceea ce vad…

In tren nu prea ai ce face…mananci, dormi, mai citesti o carte si iar dormi…cam asta am facut 2 zile pana la Moscova.

Am ajuns la Moscova..si surprinzator, fara nicio intarziere..Traiasca mama Rusie!

Printre altele sunt bine sanatoasa (in caz ca va intrebati), am ajuns fara niciun fel de probleme, si mi-am recuperat si biletul original de transiberian. Yupiii :D

My ticket to Siberia

In zilele urmatoare va veti delecta cu impresii si poze din unul dintre cele mai scumpe orase din lume. Va salut din Mosocova!

Despre vize

2010-06-28T21:21:00.007+03:00

Obtinerea vizelor este unul din cele mai importante aspecte in ceea ce priveste planificarea unei calatorii. Totodata cel mai neplacut, birocratic si time consuming, avand in vedere ca trebuie sa stai pe la cozi, sa depui o gramada de acte si de obicei durata de obtinere a vizei este de 5 zile lucratoare in regim normal (nu prea convine nimanui sa plateasca taxa de urgenta). Dar cum fara un accesoriu din bagaj mai poti pleca la drum, caci il poti procura pe parcurs, e, fara vize nu prea poti, caci lucrurile se complica.

Primul pas in pregatirea vizelor a fost consultarea site-ului Ministerului de Externe, pentru verificarea tarilor care cer viza.

Rusia

Prima viza de care ne-am ocupat a fost cea de Rusia. Auzisem de pe la mai multe persoane ca este destul de complicat de obtinut viza, ca daca ei nu vor, nu ti-o dau, fara nicio explicatie, lucru care m-a pus pe ganduri.

Am cautat pe net ambasada Rusiei la Bucuresti: http://www.romania.mid.ru/actual_rom.htm si am verificat ce acte imi trebuie pentru obtinerea vizei turistice. Acestea sunt :

- voucher turistic şi confirmare de primire turistului străin (din partea firmei turistice ruse)
- paşaport (valabil minimum 6 luni)
- o fotografie de format paşaport
- asigurarea medicală (original şi copie)
- formular completat şi semnat de titular
- taxa consulara de 35 euro (se plateste in USD) – 43 USD
- pasaportul trebuie sa contina minimum 2 pagini libere
- durata de procesare a vizei este de minimum 7 zile

Cam acestea erau informatiile despre obtinerea vizei. Pentru a fi siguri, noi am atasat la dosar si confirmarea platii biletelor de transiberian, dar ne-au dat-o inapoi.

Pentru voucherul turistic am luat legatura cu o agentie din Irkutsk (http://www.baikal-adventure.com/) cu care m-am conversat pe email pentru un eventual tur de rafting prin zona si cazare in oras. Au zis ca se rezolva daca le trimit pasapoartele scanate si principalele orase prin care vom trece. Costul unei astfel de invitatii a fost de 30 euro, bani pe care mi-au spus ca-i vom plati cand ajungem in Irkutsk (frumos din partea lor J).

Bun, aveam toate cele necesare. Acum mai trebuia doar sa le depunem si sa asteptam obtinerea vizelor. Atat depunerea actelor, cat si ridicarea vizelor se poate efectua de catre o singura persoana. Programul este in fiecare zi a saptamanii, mai putin miercurea, de la ora 8:30 la ora 12:30. La depunerea lor a fost o coada extrem de lunga si a durat de la ora 9:30 pana la 12:30, asa ca doritorii ar fi bine sa se duca la consulat mai de dimineata. La o saptamana dupa depunerea actelor, ni s-a eliberat si viza…fara nicio problema :D

Multe persoane care stateau la coada sa depuna actele pentru viza au fost intoarse. Atentie mare, caci dosarul trebuie sa fie complet, sa nu lipseasca niciun act, iar asigurarea medicala chiar trebuie aratata in original, caci ti-o inapoiaza pe loc.

Viza de Rusia este valabila fix pentru perioada in care vei fi in tara (asa cum scrie in invitatia de primire din partea agentiei), nicio zi in plus, niciuna in minus…pentru siguranta este bine sa spui agentiei datele in care ti-ai luat o marja de timp.

Mongolia

A urmat apoi obtinerea vizei pentru Mongolia. Am aflat in prealabil datele de contact ale Doamnei Consul Rodica Pop si am vorbit cu dansa la telefon pentru a-mi spune ce anume trebuie sa pregatim pentru obtinerea vizei. Ne-a dat urmatoarea lista :

- pasaport valabil
- o fotografie tip pasaport
- formularul completat si semnat
- 70 $ (platiti in $), taxe consulare
-viza este valabila 30 de zile

Viza se elibereaza pe loc de catre Doamna Consul, iar formularul de viza l-am primit de la dansa pe email. Pentru cei interesati, mai jos aveti datele de contact:

Date de contact Consul Onorific Rodica Pop:
Intrarea Dr. Bobeica nr. 4, Ap. 1
Bucuresti 024025, sector 2,
Telefon fix: 021 322 81 15
Mobil: 0721 544 656
Adresa de email: mongolianconsulate@yahoo.com

Vietnam

Saptamana trecuta am depus actele pentru viza de Vietnam. Atentie, ni s-a spus ca trebuie sa venim personal la ambasada pentru depunerea actelor:
- doua formulare si 2 poze (3x4) aplicate pe formulare
- Pasaport valabil 6 luni
- Extras de cont cu minimum 1000 USD
- Copie dupa biletele de avion
- Taxa Consulara de 30 euro

Programul este martea si joia, de la ora 9 la ora 17, cu pauza intre 12 si 14. Intrand in tara cu trenul, si neavand biletele cumparate, am depus doar biletul de plecare din Hanoi. Am primit o chitanta cu care trebuie sa ne prezentam dupa o saptamana pentru ridicarea vizelor…in speranta ca nu intervine nicio problema :D

Viza este valabila 14 zile de la data intrarii in tara.

China

In momentul cand vom ridica pasapoartele cu viza de Vietnam, vom depune actele pentru ultima viza: cea de China. Pentru ca vom merge si in HK si ne vom intoarce in China cu trenul, avem nevoie de viza cu dubla intrare. Site-ul ambasadei chineze la Bucuresti este: http://www.chinaembassy.org.ro/rom/ iar programul pentru depunerea actelor este in fiecare marti si joi, de la 8:30 la 12. Documentele solicitate pe site sunt urmatoarele:

-pasaport si copia acestuia;
-formularul pentru viza;
-fotografie tip bulletin
-invitatia emisa de agentia de turism din China / biletul de avion dus-intors, hotel voucher-ul sau un extras de cont.
-dovada faptului ca se va intra de doua ori pe teritoriul Chinei (in cazul vizei cu dubla intrare)

Din cauza ca noi nu avem biletele de tren de intrare in China si iesire cumparate de pe acum, ni s-a spus prin telefon sa punem viza de Mongolia si orice bilet de avion care sa ateste plecarea noastra de pe teritoriul chinez. Asa ca m-am gandit sa punem cat mai multe la dosar…ca a fie acolo: extras de cont, bilet de avion din Hanoi spre Kuala Lumpur, biletul de tren Moscova-Irkutsk, viza de Mongolia, rezervarile la hotel din Beijing, Shangai si Hong Kong (niste rezervari pe care ulterior le vom anula).

Viza se elibereaza in 5 zile lucratoare si costa 100 USD in regim normal, pentru cea cu dubla intrare si 75 USD pentru cea simpla.

Initial n-am crezut ca o sa dureze asa mult obtinerea vizelor, insa nu m-am gandit ca o data depuse actele la ambasade dureaza cam o saptamana si pasaportul este astfel blocat acolo si nu poti face nimic altceva in acest timp. Noi am si vrut sa le luam pe toate in regim normal, pentru a nu plati nicio taxa de urgenta, insa in caz de ceva mai aveam aceasta varianta. Ca o recomandare pentru cei care vor pleca ar fi sa inceapa depunerea actelor pentru obtinerea vizelor cat mai devreme posibil, pentru a nu intampina niciun fel de probleme :)

Imagini la vederea carora m-am bucurat nespus de mult:

Viza de Rusia

Viza de Mongolia

There is no turning back

2010-06-12T08:20:00.012+03:00

La aproape 3 luni de la ultima postare (vai ce repede a trecut timpul!) vin sa va anunt ca biletele de transiberian mi-au fost emise. DA, in sfarsit exista undeva intr-un birou din Moscova, un tichet in limba rusa, pe care scrie asa:

МОСКВА ЯР (MOSCOW YAROSLAVSKIY STATION) - ИРКУТ ПАСС (IRKUTSK PASSAZHIRSKIY STATION)

Intre timp ni s-a mai alaturat o persoana dornica de o asemenea aventura si prin urmare in aceasta calatorie vor porni nu 2 suflete in cautare de ceva ce nici ele nu stiu, ci 3 perechi de ochi, gata sa strabata impreuna taigaua siberiana de la geamul unui tren rusesc.

Trenul numarul 240ЭА, vagonul 12, locurile 021, 022 si 023 ne va fi timp de aproape 4 zile "that place called home", timp in care vom citi, vom manca si ne vom uita pe fereastra trenului cum ‘tinutul linistit‘ ni se deruleaza in fata ochilor precum o pelicula dintr-un film vechi. Vom sta la povesti cu alti calatori, ne vom scrie gandurile din aceasta calatorie, vom schimba impresii si poate vom lega prietenii cu oameni necunoscuti pana atunci..

Biletul de tren pe distanta Moscova Irkutsk a costat in final 130 de lire sterline...initial am platit 115 lire si mi s-a spus ca pentru perioada verii pretul va creste cu aproximativ 10% si sa ma astept sa platesc o diferenta in momentul in care aceastea vor fi emise. Cei de la Real Russia au fost foarte de treaba, am tinut in permanenta legatura cu ei, m-au anuntat cand au primit preturile finale la bilete si zilele aceastea mi-au trimis si pe email o confirmare a cumpararii acestor bilete :

Cu restul pregatirilor (vizele in special) recunosc ca nu stau extraordinar, insa zic eu ca mai este timp (in 5 saptamani plec). Lista de bagaje este zero barat, singurul lucru pe care pot spune ca l-am facut pentru bagajul meu a fost sa car in geanta lista oferita de Roxana la una din intalnirile Lumea Mar e :))

So help me God!

Cateva date despre vize in urmatoarea postare.

Transiberianul – cum, cand, unde?

2010-03-08T08:00:00.007+02:00

In cazul in care va hotarati sa faceti aceasta calatorie trebuie sa stiti cateva lucruri. In primul rand, in Rusia exista 3 clase: clasa 1 (2 paturi in compartiment), clasa a 2-a (4 paturi in compartiment) si clasa a 3-a (un vagon deschis cu paturi suprapuse de-o parte si de cealalta a culoarului de trecere). Preturile evident sunt pe masura claselor. Pentru cls 1 si a doua presupun ca stiti la ce sa va asteptati, insa clasa a 3a este chiar interesanta:

Platskartny - Clasa a 3-a in Rusia

Vara este sezonul in care se calatoreste cel mai mult pe acest traseu, motiv pentru care in lunile iulie si august pretul biletelor este un pic mai mare decat in restul anului si pe langa acest lucru sunt si greu de gasit. Daca doriti sa mergeti cu un anumit tren, sau intr-o anumita zi, este indicat sa va rezervati din timp biletele de tren, printr-o agentie specializata in acest sens. Este mai greu sa iei bilet direct de la ghiseu din Moscova (dar nu imposibil), pentru ca initial biletele se scot la vanzare catre aceste agentii si pe urma la ghiseele de bilete. Daca timpul nu este o problema pentru voi, atunci puteti incerca sa cumparati bilete de la fata locului. Totusi, din cate am inteles la ghisee nu se vorbeste deloc limba engleza.

Se pot cumpara bilete pentru intregul traseu (pana la Beijing sau Vladivostok), dar parca e pacat sa nu te opresti pe drum la lacul Baikal sau in Mongolia, nu? Ce-i drept, intreruperea calatoriei creste pretul biletelor, dar in acelasi timp o face si mai suportabila...e destul de greu sa mergi 6-7 zile in tren fara intrerupere. Exista de asemenea si mai multe categorii de trenuri..de la trenuri locale, la trenuri internationale, mai noi si mai rapide si evident cu servicii mai bune.

Daca vreti sa va opriti pe drum in orasele Siberiei, nu se poate cumpara bilet pentru trenurile internationale (cele care leaga Moscova de Beijing si Ulan Bator), ci veti fi nevoiti sa luati un tren care circula numai pe teritoriul rus.

Si acum sa va povestesc cum am facut eu cu aceste bilete: Initial am intrat pe https://www.realrussia.co.uk/trains/ pentru a vedea in ce zi circula anumite trenuri si cum sa ne facem programul in functie de orarul trenurilor. Tot pe acest site se pot observa si preturile biletelor, dar sunt orientative. Dupa ce m-am decis asupra zilelor si locurilor in care ne vom opri, am inceput sa dau emailuri catre agentiile care se ocupa cu procurarea biletelor, sa vad cam care-s preturile pe care le ofera.

Am dat emailuri la mai multe agentii care se ocupa cu asemenea servicii, si cele mai bune preturi le-am obtinut de la Svezhy Veter Travel Agency si Real Rusia. In perioada ianuarie - februarie cand am comunicat cu ei, preturile aratau cam asa:

Moscova-Irkutsk: - Clasa a 3a - 162 USD
Irkutsk - Ulan Bator: - Clasa a 2-a 198 USD
Ulan Bator - Beijing: Clasa a 2-a 205 USD

Pe mine m-au interesat cele de mai sus, dorind sa ma opresc in Irkutsk si in Ulan Bator, insa daca va intereseaza alte clase pentru tronsonul Moscova-Irkutsk,
preturile sunt urmatoarele:

Moscova – Irkutsk – UB (Clasa 1) - £680.00
Moscova– Irkutsk (Clasa 1) + Irkutsk – UB (Clasa a 2-a) - £550.00
Moscova – Irkutsk – UB (Clasa a 2-a) - £400.00

Nu exista clasa a 3-a pentru calatoriile internationale, ci doar pentru cele in interiorul Rusiei.

Dupa consultarea preturilor, urmatorul pas a fost sa vedem conditiile de rezervare a biletelor. Pentru ca tronsonul Moscova-Irkutsk este cel mai aglomerat, am decis sa-l rezervam doar pe acesta dinainte, asa ca restul segmentelor au ramas sa le procuram la fata locului.

La Real Russia poti face rezervare cu pana la 180 de zile inainte de data calatoriei, urmand ca ei sa te contacteze cu 75 de zile inainte sa te intrebe daca mai esti interesat de bilet si sa-ti comunice pretul actual al biletelor. In acest interval nu se plateste nici un depozit.

Inainte cu 60 de zile de data plecarii va trebui sa platesti pretul intreg al biletelor pe care ei ti l-au comunicat, iar cu 45 de zile inainte va avea loc rezervarea efectiva a biletelor, moment in care iti vor returna o parte din bani daca biletul este mai ieftin decat ai platit tu initial sau va trebui sa mai platesti diferenta, daca biletul este mai scump. In general ei mi-au spus pe email ca fac tot posibilul sa estimeze cu 75 de zile inainte pretul real al biletelor, astfel incat sa nu existe diferente mari (cativa zeci de euro).

De retinut ca inainte ca ei sa rezerve biletele se accepta modificari de traseu si sunt gratuite, insa daca vrei sa modifici sau sa anulezi biletele dupa aceasta data, se percepe un comision de 15% din valoarea totala a biletelor achizitionate + comisionul Cailor Ferate Rusesti.

La Svezhy Veter Travel Agency mi-au cerut avans de 50% din pretul biletetelor (daca cumparam toate tronsoanele) sau 70% (daca cumparam doar Moscova-Irkutsk), urmand ca restul sa fie platit cu 45 de zile inainte de data plecarii. Si la ei, in cazul anularii/modificarii biletelor dupa data cumpararii, taxele au spus ca sunt in jur de 40-80 USD/bilet.

Livrarea biletelor se face de catre Real Russia atat in Moscova, cat si in alte state. Pentru livrare in Romania, te taxeaza 20 de lire si dureaza pana la 14 zile lucratoare, insa cel mai convenabil mi se pare ridicarea lor din Moscova de la biroul Real Russia. In cazul in care rezervati prin ei mai multe tronsoane, toate biletele se vor ridica din Moscova, in timp ce la Svezhy Veter Travel Agency biletele vor trebui ridicate din fiecare oras din care pleaca urmatorul tren..ceva mai complicat la cei din urma.

Eu initial vroiam sa cumpar de la Svezhy, fiind o agentie locala, insa imi cereau avans prea mare si am ales sa rezerv la Real Russia unde n-am platit nici un depozit. Si am ales clasa a 3-a, pentru senzatii tari!

In final nu va mai ramane decat sa statii cu ochii in calendar in fiecare zi, in asteptarea celei mai lungi calatorii cu trenul..Drum bun!

O parte din plan

2010-03-01T08:00:00.001+02:00

Daca initial vroiam sa plecam pe traseul Bucuresti-Moscova-Beijing (cu o mica oprire la lacul Baikal), iar de acolo sa zburam spre Kuala Lumpur – Medan - Jakarta -Yogykarta – Bali – Singapore – Kuala Lumpur, intre timp Varu Cristea mi-a dat de gandit.

El mi-a zis ca daca tot ajungem prin Mongolia, e pacat sa nu-i alocam macar o saptamana. Initial ne-am gandit si noi la Mongolia, insa tururile pe care le gasisem pe net ni se pareau scumpe, iar de banii aia puteam sta mai mult timp in zona Asiei de Sud Est si ne gandeam sa lasam Mongolia pentru alta data. Atunci Varu ne-a dat un pont: mai erau niste romani care calatorisera low cost in Mongolia: www.lumealarga.ro. Am luat legatura cu ei si ne-au spus ca au plecat fara sa aiba vreo rezervare de tur in Mongolia, dar ca se bazau pe faptul ca vor gasi la fata locului un grup de calatori carora sa li se alature...si chiar asa a fost.

Am luat astfel adresa de contact de la un guesthouse din Ulan Bator (multumim Mircea si Marius) si le-am dat un email cu intentiile noastre. Ne-au raspuns si au spus ca in lunile Iulie si August sunt foarte multi turisti in Mongolia si este putin probabil sa nu gasim un grup la care sa ne lipim. Am mai dat un email la un guest house gasit pe forumul Lonely Planet si mi-au raspuns ca un tur de 8 zile intr-un grup de 4-5 persoane ar costa cam 440 USD/persoana (in regim de backpacker - destul de ieftin fata de cat gasisem eu initial, nu?).

Buun, am obtinut un pret bun, dar totusi parca e mai fun daca vor fi mai multi turisti cu noi si poate obtinem un pret si mai mic (Mircea cu Marius au mers intr-un grup de 8 persoane parca), asa ca vom mai cauta.

Concluzia? Va trebui sa mergem la blind in Mongolia, fara nici un fel de rezervare dinainte...in speranta ca vom gasi acolo un grup de care sa ne lipim pentru un tur in tara. Daca initial vroiam sa rezerv biletele de Transiberian pana la Beijing, am decis sa rezervam doar pe tronsonul Moscova-Irkutsk, urmand ca pentru Irkutsk – Ulan Bator si Ulan Bator – Beijing sa ne descurcam la fata locului, avand in vedere ca nu stim sigur nici cand va fi turul in Mongolia, cat de repede vom gasi sa ne lipim la vreun grup si alte detalii din astea. Din Irkutsk vom avea aproximativ 30 de zile sa ajungem in Hanoi pentru a prinde avionul spre Kuala Lumpur (bilete deja cumparate)...eu sper sa ne iasa :D

Pe de alta parte, citind eu pe www.seat61.com observ ca ar exista un tren ce leaga Beijingul de Hanoi am zis ca daca tot ajung cu trenul pana la Beijing ar fi o experienta interesanta si o calatorie cu trenul pana la Hanoi, pentru a vedea cu ochii nostri Halong Bay-ul. Si daca tot traversam China de la nord la sud, nu ar fi pacat sa ratam orase precum Shanghai sau Honk Kong? Vedem ce se intampla in Mongolia...daca este timp ne vom opri pe drum si in aceste orase, daca nu, vom lua direct trenul de la Beijing catre Hanoi, care face 2 zile.

Cam asa arata o prima parte a traseului, pana la Hanoi, integral cu mijloace de transport terestru (tren sau autobuz - noi speram ca va fi doar tren, dar cine stie):

Lungimi de traseu (aproximatie):
Bucuresti – Moscova: 2.100 km
Moscova-Beijing: 7.600 km
Beijing – Hanoi: 3.000 km
Un total de 12.700 km

De la idee la fapta

2010-02-16T20:47:00.005+02:00

Imi place sa merg cu trenul, prefer trenul oricarui alt mijloc de transport terestru. In tren te poti misca de colo colo prin vagoane, mai schimbi o vorba cu vecinii de compartiment, ai acces tot timpul la bagajul tau, poti sta cu laptopul in brate si tot asa. Posibil ca acest lucru sa se datoreze si faptului ca de cand ma stiu am mers gratuit cu trenul in tara, cu mici exceptii cand am depasit calatoriile alocate intr-un an de zile.

Stiam de existenta Transiberianului, cea mai lunga cale ferata care si astazi transporta calatori, vise sau oameni simpli din Moscova catre inima Siberiei, Beijing sau Vladivostok. Transiberianul nu este un singur tren, sunt mai multe trenuri care circula de la Moscova, pe diferite tronsoane, traverseaza orasele Siberiei si ajunge in final la Vladivostok sau Beijing.

Acum vreo doi ani incepusem sa-mi fac un itinerariu sa ajung pana la Beijing cu acest tren, sa stau cateva zile si sa ma intorc tot cu trenul. Am vrut sa vad cam care ar fi costurile si cam de cat timp ar fi nevoie. Pe forumul softpedia se schimbau idei intre cei care doreau o astfel de aventura, ceea ce mi-a intretinut si mie dorinta de a pleca.

Intre timp a intrat Air Asia pe piata europeana, pandeam ofertele din Londra spre Kuala Lumpur, pana cand intr-o zi de noiembrie (2009) am vazut ca bagasera noul orar pentru 2010 la niste preturi exceptionale. Zborurile Kuala Lumpur-Londra erau mult mai ieftine decat daca luam round way, asa ca mi-a venit atunci ideea de a ajunge in Asia cu trenul si a ma intoarce cu avionul inapoi. Acum era momentul! La vara terminam cu scoala, de Europa ma cam plictisisem si prinsesem din Maroc gustul pentru locuri exotice si mai putin „civilizate”.

Zis si facut, mi-am consultat jumatatea si in cateva zile aveam biletele de avion cumparate: 235 euro, 2 bilete oneway KL-Londra (mese la bord, bagaje mari) – un chilipir. Tudor stie ca nu prea pot sa ma abtin de la cumpararea unor bilete la promotie (am mai avut tentative de a cumpara astfel de bilete chiar la Air ASia), dar de data asta l-a incantat si pe el ideea de a merge cu trenul pana in Asia. Ce-i drept, el are o mica teama de zbor de la prea multe vizionari ale Air Crash Investigations, ceea ce a facut ca ideea sa-i surada si mai mult.

In zilele dinaintea cumpararii biletelor ne-am intalnit la o bere si cu Imperator, care ne-a dat mai multe idei de a ajunge in Asia overland, ne-am mai intrebat prietenii daca nu vor sa vina cu noi (Vlad parea interesat, dar nu s-a alaturat „nebuniei” noastre) si in asemenea conditii ne-am zis ca trebuie sa cumparam acum biletele de intors, si vedem pe urma cum ajungem: cu transiberianul, cu trenul prin Istanbul pana la Teheran sau prin Asia Centrala.

Urma sa vedem cum facem cu banii, cu joburile si cum ii anuntam pe ai nostri de mica noastra aventura. La o adica puteam zbura cu avionul, asa ca nu aveam nimic de pierdut. Am dat „Buy now”.

Inceputul

2010-02-15T21:35:00.013+02:00

Ideea unui blog de travel imi era de mult insamantata in minte, insa mi-am zis ca n-o sa am inspiratie sa scriu despre locurile in care am fost, sau in care imi planific sa ajung, preferand sa dau din cand in cand sfaturi pe forumuri, pe email si pe la prieteni pe unde sa plece fiecare sa descopere lumea dincolo de Paralia Katerini sau Turcia la all inclusive.

Totusi, avand in vedere ca planific sa plec vreo 2 luni prin Asia in aceasta vara, m-am gandit ca ar trebui sa-mi tin familia, prietenii si cunostintele la curent cu peripetiile prin care voi trece.

Ce m-a mai incurajat in acest sens? Pai saptamana trecuta am participat la un concurs pe blogul Biancai, (careia ii multumesc inca o data pe aceasta cale), in care trebuia sa-i povestim in cateva fraze care este cea mai frumoasă călătorie pe care am făcut-o până acum. Premiul? O carte despre care am citit lucruri frumoase si pe care mi-o doream – “Prin Praf si Vise” de Roxana Valea – ceea ce m-a facut sa scriu cateva randuri despre Maroc si cum m-a fascinat desertul la portile Saharei.

Cand s-au afisat rezultatele, mare bucurie mare, Bianca m-a desemnat una dintre castigatoare. Cateva cuvinte despre Maroc si India (povestirea celui de-al doilea castigator), impreuna cu niste poze, vor aparea in curand pe blogul ei.

Cam asa mi-am facut eu curaj cu acest blog.